Noua carte a lui J.K. Rowling, CHEMAREA CUCULUI, în curând la editura TREI!

Vești bune pentru fanii J.K. Rowling! CHEMAREA CUCULUI (în original The Cuckoo’s Calling), romanul polițist publicat anul acesta de J.K. Rowling sub pseudonimul Robert Galbraith, va apărea la editura TREI, în cadrul Târgului de carte Gaudeamus ce va avea loc la Romexpo în perioada 20-24 noiembrie 2013.

Atunci când un topmodel celebru îşi găseşte moartea căzând de la un balcon acoperit de zăpadă din Mayfair, se presupune că fata labilă emoţional s-a sinucis.

Cu toate astea, fratele ei refuză să creadă concluzia poliţiei şi îi cere detectivului particular Cormoran Strike să se ocupe de caz.

Strike este un veteran de război – cu traume atât fizice, cât şi psihice -, a cărui viaţă e un dezastru.

Deşi îi oferă o siguranţă financiară, ancheta are preţul ei: cu cât Strike pătrunde mai adânc în lumea complexă a tinerei fete, cu atât lucrurile devin mai sumbre şi pericolele nu întârzie să apară.

J.K. Rowling, care a vrut să vadă ce va spune critica despre aceast roman fără a fi influențată de seria Harry Potter, a publicat inițial CHEMAREA CUCULUI sub pseudonim, însă la scurt timp faptul că ea se ascunde în spatele numelui de Robert Galbraith a ieșit la iveală, iar vânzările cărții au explodat.

CHEMAREA CUCULUI va face parte dintr-o serie de mai multe cărți, următoarea urmând să fie publicată în 2014.

S-a lansat MOARTE SUBITĂ, noul roman al lui J.K. Rowling!

Editura TREI a lansat, în cadrul târgului de carte Gaudeamus , noul roman al autoarei lui Harry Potter, JK Rowling. Noul roman se numeste MOARTE SUBITĂ (The Casual Vacancy), este tradus de Constantin Dumiru-Palcus, costă 65,00 RON ( pe perioada târgului poate fi achiziţionat la 45,50 RON). Romanul poate fi cumpărat şi de pe site-ul editurii.

Târgul de carte Gaudeamus are loc, ca în fiecare an, la Pavilionul Romexpo din Bucureşti, între 21 şi 25 noiembrie.

UN NOU ROMAN PENTRU O NOUĂ GENERAŢIE!

Când Barry Fairbrother, în vârstă de 40 de ani, moare pe neaşteptate, comunitatea intră în derivă. Idilicul orăşel englezesc, cu o piaţetă pavată şi o mănăstire străveche, ascunde de fapt un război mocnit între mai multe tabere: între bogaţi şi săraci, între adolescenţi şi părinţi, între soţi şi soţii, între profesori şi elevi… Pagford nu este deloc ceea ce pare la prima vedere.
Cel mai mare conflict îl stârneşte însă locul lăsat liber de Barry în consiliul parohial. Cine va triumfa într-o luptă electorală plină de patimă, duplicitate şi dezvăluiri neaşteptate?

MAGIE ÎNTUNECATĂ de Philip Kerr

Înainte de toate, scuzaţi absenţa îndelugată de pe blog. A fost o perioadă în care pur şi simplu nu am mai avut starea să mă ocup şi de asta şi nu am avut nici motivaţia necesară (editurile de pe la noi s-au cam lăsat de publicat romane în genul celor recenziate pe acest blog). S-ar putea să postez rar în continuare, s-ar putea să postez mai des. Din pacate, nu promit nimic.

O să încep recenzia propriu-zisă prin a spune că Philip Kerr şi P.B. Kerr sunt unul şi acelaşi şi că, în afară de cărţile din seria Copiii Lămpii Fermecate (apropo, apare una nouă acuşi în străinătate!) nu am mai citit nimic de acest autor.

Am sesizat anumite diferenţe între stilul lui Philip Kerr cu care eram obişnuit şi cel abordat în MAGIE ÎNTUNECATĂ (Dark Matter în engleză, nu prea sunt mulţumit de traducere).

Când am văzut prima oara această carte, cu mult timp în urmă, eram convins că e o poveste fantasy, mai întuncată şi dedicată adolescenţilor. Ei bine, defapt nu este aşa.

MAGIE ÎNTUNECATĂ (apărută la editura Leda) este un roman de mister, aproape poliţist, cu acţiunea situată în Londra secolul XVII, care aşa cum zice şi  synopsis-ul, „ne face cunoştinţă cu strălucita minte a lui Newton şi măiestria protejatului său fidel, Christopher Ellis”.

Ei bine, pe scurt este vorba despre nişte crime ce au loc în Turnul Londrei şi despre cum Isaac Newton, Custode al Monetăriei (deşi nu mulţi ştiu, celebrul savant chiar a deţinut această funcţie spre sfârşitul carierei) şi tânărul său ajutor, Christopher Ellis (chiar a existat în realitate, deşi nu se ştiu prea multe despre el) încearcă să afle care sunt autorii acestor crime. Iniţial consideră că are legătură cu falsificatorii de monede, însă spre final descoperă cu totul şi cu totul altceva.

Sunt lucruri care mi-au plăcut la acest roman şi lucruri care nu mi-au plăcut. O să încep cu ce nu mi-a plăcut, pentru a lăsa laudele la sfârşit. În primul rând (şi am observat că nu sunt singurul nemulţumit de acest lucru), există prea multe asemănari izbitoare între Newton şi Sherlock Holmes . Kerr l-a portretizat pe omul de ştiinţă atât de asemănător cu Holmes încât, dacă nu ar fi numele personajului, aproape că nu ţi-ai da seama că citeşti o carte despre Isaac Newton! Mi-ar fi plăcut ca autorul să se axeze mai mult pe personalitatea acestui personaj decât pe acţiune, însă a fost exact pe dos. În al doilea rând, au fost nişte părţi din carte cărora nu le-am văzut deloc rostul, şi aici vorbesc despre nişte scene de dragoste foarte forţate, în care actul sexual este descris prea detaliat. Nu prea au avut treabă cu stilul cărţii, nu se legau deloc. Dacă era roman de dragoste, întelegeam, dar aşa, mi-a creat impresia că e scrisă de un adolescent cu fantezii neîndeplinite, care se eliberează de „pofte” prin scris.

Poate am eu o gândire inocentă, dar în orice caz, scenele astea nu prea mi se par potrivite pentru cititorii cu vârste mai mici. În fine, cred că romanul ar fi putut fi scurtat cu vreo 50 de pagini, existând porţiuni plicticoase, care nu prea m-au încântat. Un alt minus (foarte mic) pe care îl dau cărţii este modul în care este structurată. Cred că era mult mai plăcut dacă avea mai multe capitole mai mici, decât patru blocuri uriaşe de masă.  Ştiu că e subiectiv, dar eu chiar nu suport capitolele de 50 de pagini.

Deja am început să critic prea mult cartea şi aveam de gând să scriu o recenzie echilibrată. Totuşi, MAGIE ÎNTUNECATĂ a avut şi nişte atuuri. În primul rând, atmosfera Londrei  secolului XVII a fost surprinsă foarte, foarte bine, iar autorul a fost  bine documentat din punct de vedere istoric. Au fost menţionate multe evenimente ce s-au petrecut în realitate, iar foarte multe dintre personaje chiar au existat. Nu putem avea siguranţa că autorul a surprins aşa cum trebuie caracterul personajelor (cel puţin, aşa cum ziceam şi mai devreme, pe Newton eu mi-l imaginam diferit, mult mai exentric, altfel decât stilul său din carte). Este normal să existe diferenţe între istoria reală şi cea povestită în această carte, dar e imposibil să nu îţi faci o idee despre situaţia acelor vremuri în urma citirii acestei cărţi.

O să închei spunând că, deşi prefer Copiii Lămpii Fermecate pentru simplul fapt că este o lucrare mai originală,  recunosc că MAGIE ÎNTUNECATĂ este mult mai potrivită pentru cititorii mai maturi, care preferă realismul  în loc de ficţiune şi sunt pasionaţi de cărţi bazate pe istorie. Dacă nu ar fi fost vorba despre un roman ce îl are personaj pe Newton, aş fi zis că este un roman poliţist foarte bun, însă dacă aveţi alte aşteptări, mai exact să vreţi să aflaţi mai multe despre omul din spatele ştiinţei şi cum era în viaţa de zi cu zi cel ce a descoperit gravitaţia, s-ar putea să fie o lectură dezamăgitoare.

CARTEA CIMITIRULUI de Neil Gaiman

Nobody Owens (alintat Bod, uneori Nimeni) are doi părinţi iubitori, o mulţime de prieteni de toate vârstele, o casă şi o grădină uriaşă, toate ale lui, ba chiar şi profesori proprii şi un paznic. Totul pare normal, nu? Ah, am uitat nişte mici detalii, casa lui Bod este defapt o capelă funerară, iar grădina uriaşă este defapt cimitirul. Şi prietenii lui sunt cu toţii morţi, fantome. Rămas orfan de mic, după ce părinţii săi au fost asasinaţi de un individ pe nume Jack, Nobody ajunge să îşi trăiască viaţa într-un loc deloc primitor şi cât de poate de nepotrivit, un cimitir.

CARTEA CIMITIRULUI de Neil Gaiman  (ilustrată foarte interesant de Dave McKean) este un roman care îşi merită cu siguranţă premiile obţiunte (Newbery, Hugo, Carnegie, Locus), fiind şi una dintre puţinele cărţi pentru copii apărute în ultimii ani care chiar m-a impresionat cu adevărat şi care într-adevăr are un subiect deosebit. Numai faptul că am reuşit să o citesc în ciuda căldurii insuportabile este o dovadă a calităţii cărţii şi a talentului lui Neil Gaiman.

Este prima carte scrisă de Gaiman pe care o citesc (şi din păcate mai am în bibliotecă doar un exemplar din Coraline) şi, sincer să fiu, îmi pare foarte rău că a durat atât de mult să gust şi eu din plăcerea lecturării unui autor atât de talentat, profesionist şi original. CARTEA CIMITIRULUI este şi primul roman pentru copii scris de Gaiman (Coraline fiind considerată nuvelă).

Dacă vă luaţi după titlul (sau coperta) cărţii, puteţi să faceţi greşeala de a crede că veţi citi un roman horror. Ei bine, nu e deloc aşa, şi, după mine, chiar nu există nimic horror la carte. Mai degrabă aş numi-o un thriller gotic, o carte de mister care are într-un anumit punct destule trăsături în comun cu un roman poliţist. Alcătuită din opt capitole (destul de lungi), CARTEA CIMITIRULUI îl invită pe cititor să facă o călătorie  prin cimitirul din deal, să îl cunoască pe băiatul cel viu, Nobody Owens şi să descopere o altfel de viaţă.

Să îţi petreci copilăria într-un cimitir, înconjurat de spirite pe care numai tu le poţi observa şi stând mereu în umbră, ascuns de lumea exterioară, este un lucru pe care nimeni nu şi-l poate închipui, iar după cum reiese din povestea lui Gaiman, este de asemenea o provocare şi în acelaşi timp ceva ce nu poate ţine la nesfârşit. Aşa se întâmplă şi în cazul lui Nobody, care află şi el că orice lucru care are un început are la un moment dat şi un sfârşit.

Lumea imaginară căreia Gaiman i-a dat naştere în această carte este acoperită cu un strat de praf, cu o cenuşă ce creează o atmosferă sumbră, ciudată, dar în acelaşi timp neschimbată, căci totuşi ce se poate schimba într-un cimitir uitat de lume? Aceleaşi pietre funerare, aceleaşi buruieni şi iedere care învăluiesc o mare parte din locuri şi aceleaşi fantome care s-au plictisit probabil şi ele de interminabila viaţă-de-după-moarte. Nu, cel care se schimbă în această carte este Bod. Dacă la început accepta orice i se spunea, nu manifesta prea multă curiozitate şi, ei bine, era perfect împăcat cu viaţa sa, o să observaţi că până la sfârşitul cărţii puştiul devine atât de curios, de dornic de cunoaştere şi de nerăbdător să descopere locuri noi încât este de nerecunoscut.

Spre deliciul cititorilor, Neil Gaiman a presărat cartea şi cu diverse glume subtile sau pasaje amuzante. Să nu uit să spun că în carte apare şi un personaj român, mai exact Doamna Lupescu. De mirare e că de data asta România nu a mai fost asociată cu vampirii…

Comparată cu celebra operă a lui Rudyard Kipling, Cărţile Junglei, CARTEA CIMTIRULUI este un must-have pentru orice împătimit al genului fantasy şi, în acelaşi timp, o carte ce poate fi citită de oricine, indiferent de vârstă şi aşa mai departe. Cu siguranţă vă va impresiona.

PS: Deja ştiţi, dar eu îmi fac datoria :). CARTEA CIMITIRULUI a apărut la editura Nemira, spre deosebire de restul cărţilor lui Gaiman, care se găsesc la Tritonic.

Noi apariţii la Leda…

Deşi nu pot să spun că sunt un mare fan al cărţilor fantasy-romance ce sunt foarte populare printre tinerii din România, m-am gândit să vă prezint câteva dintre cele mai noi apariţii ale editurii Leda. Este vorba despre volumele 2 şi 3 din seria Academia Vampirilor, de Richelle Mead, respectiv INIŢIEREA şi ATINGEREA UMBREI, primul volum din seria Cărţile Sângelui, de Tanya Huff, mai exact PREŢUL SÂNGELUI şi o carte despre care nu v-am mai vorbit deloc, intitulată NU PLÂNGE SUB CLAR DE LUNĂ şi scrisă de Heather Davis.

INIŢIEREA, de Richelle Mead (Academia Vampirilor, vol. 2)

Când iubirea şi gelozia se ciocnesc pe pârtie, vacanţa de iarnă devine sângeroasă…

Un atac inopinat al strigoilor pune pe jar toată Academia Sf. Vladimir, care își trimite în grabă elevii într-o vacanţă obligatorie la schi. Dar peisajul mirific de iarnă şi staţiunea elegantă din Idaho nu oferă decât un iluzoriu sentiment de siguranţă. Cum trei dintre elevi fug din cantonament pentru a-i ataca la rândul lor pe oribilii strigoi, Rose şi Christian îşi unesc eforturile pentru a le sări în ajutor. Numai că eroismul are preţul lui…

ATINGEREA UMBREI, de Richelle Mead (Academia Vampirilor, vol. 3)

Rose ştie de interdicţia de a iubi un alt gardian. Prietena ei cea mai bună, Lissa – ultima prinţesă Dragomir – este prioritatea numărul unu. Din nefericire, când vine însă vorba despre irezistibilul Dimitri Belikov, unele reguli par sortite să fie încălcate…

O premoniţie întunecată încolţeşte în mintea lui Rose şi umbrele fantomatice prevestesc un rău cumplit ce se aproprie tot mai mult de porţile de fier ale Academiei. Strigoii strâng cercul şi cer răzbunare pentru vieţile luate de Rose. Într-o luptă mai aprigă decât cel mai îngrozitor coşmar, Rose va trebui să aleagă între viaţă, dragoste şi cele două fiinţe care contează cel mai mult pentru ea…dar oare alegerea sa înseamnă că doar unul din ei va supravieţui?

PREŢUL SÂNGELUI, de Tanya Huff (Cărţile Sângelui, vol. 1)

Vicki Nelson, fost detectiv la Brigada Omucideri a Poliţiei din Toronto, în prezent detectiv particular, este martoră la primul atac al forţei întunecate care în curând va răspândi domnia terorii asupra metropolei canadiene. Pe măsură ce omorurile înfricoşătoare se înşiră unul după altul, Vicki se vede prinsă în plasa unei anchete care o face să reia de unde o lăsase relaţia pasională şi furtunoasă cu fostul ei partener din poliţie, Mike Celluci, chiar dacă între timp face echipă cu scriitorul Henry Fitzroy, într-o încercare disperată de a lua urma atacatorului. Pentru că Fitzroy, care este vampir şi fiul bastard al regelui englez Henric VIII, posedă cunoştinţe mai presus de cele ale muritorilor, adunate de-a lungul secolelor pe care le-a petrecut controlându-şi propria fire nedomolită… şi setea de sânge.

NU PLÂNGE SUB CLAR DE LUNĂ, de Heather Davis

Lumina lunii îţi poate schimba radical viaţa.
Şi totul începe atât de simplu…
Tu. El. Luna.
Te-ai ars!

De acord, poate că în ultima vreme Shelby a făcut câteva greşeli în relaţiile cu băieţii (dar de unde să ştie că Wes „împrumutase” acel Porsche?). Însă mama ei vitregă reacţionează de-a dreptul exagerat când o prinde seara — după ora la care ar fi trebuit să fie în casă — sărutându-se cu un coleg de liceu.
Urmarea? Toate planurile de vară ale fetei sunt anulate, iar ea se vede nevoită să-şi facă bagajele şi să plece într-o tabără de reeducare. Adio rochie de bal! Adio bocanci de mers în drumeţii!
Dar Tabăra Semilunii devine un loc interesant când în cale îi apare fermecătorul Austin Bridges al III-lea, fiul unei vedete rock. Tânărul ascunde însă un teribil secret, pe care i-l dezvăluie noii sale prietene: este vârcolac! Shelby ştie limpede că nu ar trebui să se încurce cu un băiat care i-ar complica viaţa, dar nu poate întoarce spatele unui tip aflat la greu, mai ales când acesta arată atât de bine!
De aici nu mai este decât un pas până la o poveste de iubire, din care nu lipseşte magia clarului de lună…

În curând la Leda…

FURIA
Jurnalele Vampirilor- volumul 3
de L. J. Smith

Traducere de Mirella Ascente.
Cartonată, 13×20 cm
39,90 LEI

Avertisment: DRAGOSTEA POATE SĂ UCIDĂ!

Elena a devenit vampir. Acum îi aparţine lui Damon şi lumii lui întunecate. Dar când în cele din urmă îşi aminteşte că adevărata ei iubire eşte Stefan, un duşman nou şi puternic apare în Fells Church…iar cei trei vor trebui să-şi unească forţele într-o bătălie mortală.

PRECOMANDĂ ACUM  FURIA CU O REDUCERE DE 25%!

De asemenea, am aflat de pe blogul editurii Leda că va apărea şi la noi seria BLOOD BOOKS/CĂRŢILE SÂNGELUI, de Tanya Huff. Fanii cărţilor cu vampiri se vor putea delecta în curând cu primul volum, PREŢUL SÂNGELUI (BLOOD PRICE).

Seria Blood Books a debutat în 1991 şi  cuprinde cinci romane: Blood Price, Blood Trail, Blood Lines, Blood Pact şi Blood Debt, publicate până în 1997 şi un volum de povestiri, Blood Bank, publicat în 2006.

A început cu sânge şi moarte. Iar Vicki Nelson, detectiv privat, a fost de faţă. Victima a fost spintecată brutal, inuman. Muncă murdară. A trebuit să-i acopere cadavrul cu haina ei. Asta a implicat-o într-un oarecare fel. Acum Vicki este prinsă într-o căutare mortală a unui criminal în masă cu un apetit inuman pentru mutilare şi distrugere. Iar ajutorul ei în acest caz nu face nimic pentru a-i domoli presimţirile rele ce se simt din ce în ce mai mult. Dar apoi,  cu o fiinţă de o răutate nemaivăzută umblănd prin oraş, numai Vicki Nelson s-ar alia cu Henry Fitzroy, copilul nelegitim al lui Henry VIII şi în acelaşi timp un vampir de cinci sute de ani.

CHRISTINE, de Stephen King

CHRISTINE (editura Nemira) este prima (şi deocamdată singura) carte a lui Stephen King pe care am citit-o. La început nu am fost prea convins dacă merită să citesc o carte scrisă de acest autor. Abia după ce am văzut recenzia lui Dan C. Mihăilescu pentru Misery m-am hotărât să încerc şi eu un pic de Stephen King.

Coperta pentru Christine este misterioasă, cu maşina roşie care pare să se îndrepte cu viteză spre tine. Asta m-a şi atras la carte în primul rând. Dintre toate cărţile lui SK pe care le ştiam (Shining, Cimitirul Animalelor, Oraşul BântuIT, etc), Christine mi s-a părut cea mai potrivită.

Pentru a descrie evoluţia personajului Arnie Cunningham, autorul s-a folosit de un alt personaj, Dennis Guilder, care prezintă întâmplările într-un mod obiectiv, povestind totul aşa cum s-a văzut din exterior. Dennis este prietenul cel mai bun al lui Arnie, ceea ce este neaşteptat, având în vedere comportamentul diferit al celor doi: Arnie este un băiat studios, timid şi adesea batjocorit de ceilalţi, iar Dennis este popular, isteţ, prietenos, haios, liceanul ideal.

Apariţia lui Christine în viaţa lui Arnie semnifică începutul sfârşitului. Arnie O iubeşte, O îngrijeşte şi este obsedat de EA. Iar EA nu este deloc ceea ce credeţi că este: Christine este un Plymouth Fury `58, o vechitură de maşină care zace în curtea unui bătrân militar ursuz: Roland D. LeBay.

Totul este ciudat încă de la început, iar pe măsură ce timpul trece, Arnie pare a fi prins într-o cursă, nu  se mai comportă la fel, nu mai este acelaşi băiat de odinioară, îşi neglijează prietenii, iubita şi familia. Tot ceea ce vede în faţa ochilor este Christine, pe care o recondiţionează foarte repede, rezultatul final fiind perfect.

Când crime misterioase încep să se petreacă,  singurul suspect este Arnie, dar nu există nicio dovadă că el ar fi ucis atâţia oameni. Se pare că maşina sa, Christine, este responsabilă. Din acest moment acţiunea prinde un ritm alert, iar cartea abordează şi un stil poliţist.

Am fost captivat de acţiunea acestei cărţi, deşi pe alocuri mi s-a părut că Stephen King ar fi putut să scurteze din descrieri şi să facă un roman ceva mai concentrat. Limbajul folosit este destul de colorat, încercând să redea cât mai bine realitatea. În esenţă, Christine este un roman horror, dar nu asta este singura latură a cărţii. Este şi o carte psihologică, o dramă şi o poveste de dragoste în acelaşi timp. Cu adevărat foarte complexă.

Părerea mea este că partea sumbră a cărţii a fost finalul, care a fost probabil şi motivul principal pentru care specialiştii au încadrat Christine în genul horror.

Deocamdată o să fac o pauză din a citi Stephen King: am impresia că poate creea dependenţă! Nu pot să recomand această carte tututor; cred că pentru a o citi şi a o înţelege trebuie să ai peste 13 ani. Dacă aş citi-o încă o dată, peste cinci ani, ar avea probabil alt impact asupra mea.

Am fost însă convins că autorul îşi merită titlul de rege al horrorului, asta pentru că romanele sale se bazează mult mai mult pe psihic decât majoritatea cărţilor de groază.

Ecranizarea lui John Carpenter lasă însă de dorit, după părerea mea. Aşa că, pentru cei care au văzut filmul şi nu le-a plăcut, ar putea să îi dea o şansă cărţii, pentru că este mult mai complexă şi diferită faţă de film.

SKULDUGGERY PLEASANT: Enigmaticul detectiv-schelet

Trei lucruri mi-au plăcut la SKULDUGGERY PLEASANT, de Derek Landy: misterul, suspansul şi acţiunea. Cartea îmbină mai multe stiluri literare: atât fantasticul, stilul poliţist cât şi aventura.

Şi să nu uit de copertă: foarte frumoasă! Îmi place mai mult decât cea din străinătate.

Încă de la început povestea este captivantă, introducându-ne în cazul misterios al morţii scriitorului Gordon Edgley.

Pe parcurs, latura fantastică a cărţii se dezvoltă din ce în ce mai mult, astfel încât până la sfârşit avem parte de magie, vampiri, mistere şi multe altele. Deşi la început nu am anticipat complexitatea cărţii, autorul Derek Landy a reuşit să creeze nişte situaţii destul de complicate şi nişte întorsături de situaţie neaşteptate.

În Skulduggery Pleasant nu îţi dai seama atât de uşor cine sunt băieţii buni. Sunt ciudaţi şi nu prea se aseamănă cu eroii obişnuiţi. Ce ziceţi de un detectiv-schelet care înfruntă forţele răului?

Personajul principal, Stephanie Edgley, de 12 ani, primeşte o moştenire enormă, în urma morţii unchiului ei, scriitor de cărţi fantastice şi de groază.

Aflându-se în casa răposatului, fetiţa este atacată de un individ necunoscut şi salvată de la moarte de Skulduggery Pleasant, un fost prieten al unchiului ei.

Ei bine, începutul nu sună a carte fantasy, ci a roman poliţist. Staţi să vedeţi ce urmează…

Skulduggery Pleasant îşi dă jos ochelarii de soare, pălăria, eşarfa şi peruca, lăsându-şi la iveală minunatul…CRANIU (de aici încep ciudăţeniile). Stephanie este şocată să îşi dea seama că are de a face cu un detectiv-schelet în toată puterea cuvântului. Deşi pentru ea este ceva nemaivăzut, Skulduggery s-a obişnuit de mult cu noul său aspect.

După ce Stephanie este lămurită cine sunt duşmani şi ce vor de la ea, acţiunea propriu-zisă a cărţii începe. Skulduggery, despre care aflăm că este un magician, şi Stephanie, noua lui prietenă, pornesc în căutarea Sceptrului Anticilor.

Dar nu sunt numai ei în căutarea acestui sceptru, ci şi Nefarian Serpine, duşmanul lor principal.

Cine va reuşi să pună mâna pe Sceptrul Anticilor, un instrument atât de puternic încât îi poate aduce înapoi pe pământ pe Cei Fără Chip, neîndurătorii zei din trecut?

Nu am fost dezamăgit de Skulduggery Pleasant: este o aventură plină de suspans, o carte pe care nu o vei lăsa din mână! Iar aventura nu s-a terminat: urmează să apară Skulduggery Pleasant: Playing With Fire, Skulduggery Pleasant: The Faceless Ones şi Skulduggery Pleasant: Dark Days.

Drepturile cinematografice au fost deja cumpărate de Warner Bros, iar un film este aşteptat să apară în 2010.