Archive for Octombrie 2012

h1

Filme de văzut de Halloween!

Octombrie 30, 2012

Pentru că mâine este 31 octombrie, adică ziua de  Halloween, m-am gândit să vă propun câteva filme de groază pe care le-am văzut şi care sigur vă vor face ziua mai înfricoşătoare! Următoarele filme sunt adaptări după romane celebre ale lui Stephen King (ale cărui cărţi sunt şi ele numai bune pentru Halloween!).

THE SHINING

THE MIST

MISERY

SECRET WINDOW

JOHN CARPENTER’S CHRISTINE

1408

PET SEMATARY

THE DARK HALF

THE DEAD ZONE

APT PUPIL

Chiar dacă nu au la bază cărţi, mai merită să vedeţi HALLOWEEN (originalul din 1978 este probabil unul din cele mai bune filme de groază din totdeauna!), THE OTHERS (are o atmosferă foarte, foarte tensionată), THE CHANGELING, THE ADDAMS FAMILY şi comedia de groază THE HAUNTED MANSION.

Anunțuri
h1

Nemira relansează SHINING în ediţie hardcover!

Octombrie 26, 2012

După ce tocmai am anunţat că s-a relansat Cimitirul Animalelor şi va reapărea şi Oraşul BântuIT,  am aflat că la sfârşitul lunii noiembrie, la Nemira se relansează în ediţie cartonată încă un roman de-al lui Stephen King, şi anume celebrul SHINING! Coperta este aproape identică cu cea a ediţiei vechi, care nu se mai găseşte în librării.

În Shining(1977) King reia tema paranormală din Carrie şi locul comun al caselor bântuite de fantome. Aici însă casa devine un întreg hotel, fiecare cameră având povestea şi fantoma ei care îl va tiraniza pe Jack Torrance – rol pe care Jack Nicholson îl ridica la nivel antologic în ecranizarea lui Stanley Kubrick (1980).

Dupa ce îşi pierde slujba de profesor din cauza alcoolismului, Jack Torrance încearcă să-şi refacă viaţa acceptând un post de portar într-un hotel izolat în munţi, închis în timpul iernii. Aici se mută cu soţia sa, Wendy, şi fiul său, Danny, un „Shiner”, o fiinţă înzestrată cu o energie psihică supranormală ce-i dă puteri vizionare.

Hotelul Overlook este posedat de o forţă misterioasă, este o sumbră şi sângeroasă magie în care se va împlini destinul teribil al condamnatului Jack Torrance şi în care se va petrece dezastrul acestei familii – o sinistră lucrare a nebuniei ce izbucneşte cu o forţă ucigaşă.

Shining este in mod cert o capodopera – si probabil unul dintre cele mai bune romane cu subiect supranatural din ultima suta de ani.” Peter Straub

 

Mai jos aveţi un trailer neoficial al filmului lui Kubrik din anul 1980, foarte reuşit.

 

h1

Editura Nemira a relansat CIMITIRUL ANIMALELOR de Stephen King!

Octombrie 17, 2012

UPDATE: Nemira va relansa în ediţie cartonată şi ORAŞUL BÂNTUIT (într-un singur volum de 1200 pagini) în luna noiembrie (parcă mi-a citit cineva gândurile). Coperta este genială!

Pennywise, clovnul în costum viu-colorat, ademenește tinerii trecători cu baloane, castane coapte și covrigei, cu miros de copilărie și cu minunate promisiuni. Dar când își scoate costumul, se transformă în păianjen. Sau în mumie… Respiraţia-i este otrăvită, orbitele-i sunt hăuri, iar mâncarea sa preferată este tocana de copii. Singura armă care îl poate doborî este prietenia. Personajele sunt vecinii dumneavoastră, oameni obișnuiţi aidoma dumneavoastră. Iar cartea trebuie să fie citită într-o încăpere bine luminată.

Celebrul roman al lui Stephen King, CIMITIRUL ANIMALELOR, a fost relansat de către editura Nemira în ediţie cartonată. Volumul are 408 pagini şi costă 63,90 RON, însă momentan poate fii cumpărat cu reducere de 30%. E numai bine, mai ales că vechea ediţie nu se mai găseşte deloc în librării…la fel ca Oraşul BântuIT şi multe alte volume ale lui King ce ar trebui şi ele relansate.

Ar putea Stephen King să scrie o poveste care să-l sperie chiar şi pe el însuşi? Să-l sperie într-un asemenea hal încât să-i fie frică să o scrie până la sfârşit? Cimitirul animalelor pare să fie chiar această poveste.

Tu, cititorule, eşti atât de înspăimântat, încât nu ai dori să continui lectura, dar cartea nu poate fi lăsată din mână. Şi nu poţi să renunţi pentru că este vorba despre tine, despre secretele tale bine ascunse!

„Dorinţa de a înşela moartea este ciudată şi extrem de serioasă în acelaşi timp. Mulţi cred că viaţa începe de abia după intrarea în Împărăţia Domnului. Şi probabil că pentru ei aşa şi este. Atunci, de ce să-ţi pui problema să aduci pe cineva înapoi? Alţii se întreabă la fel de serios ce este dincolo. Şi dacă există un «după moarte». Oricum, atunci când eşti confruntat cu moartea unei fiinţe dragi, vrei, la rândul tău, să înfrunţi moartea, să o păcăleşti. Ai fi însă în stare să faci tot ceea ce face Louis Creed? Sunt sigur că da, iar acest lucru mă înspăimântă…”

Stephen King

Recomand şi filmul care are la bază acest roman. Merită văzut, chiar dacă mai mult ca sigur cartea este mai bună!

h1

S-a lansat SEPTIMUS HEAP 6: FIEFUL!

Octombrie 17, 2012

Din 18 octombire veţi găsi în librării volumul 6 (şi penultimul în acelaşi timp) din seria Septimus Heap, de Angie Sage. Se numeşte FIEFUL (în engleza îi zicea Darke…ceea ce s-ar fi tradus mai degrabă  Întuneric, dar mă rog). Cartea are 640 de pagini, costă 44,99 RON şi este tradusă de Irina Bojin (cea care a tradus şi volumele precedente).

În cea de-a şasea carte a acestei serii magice, Alther Mella este izgonit, un Fief întunecat învăluie Castelul, iar un dragon întunecat se află în libertate. Septimus Heap trebuie să-şi folosească toată priceperea pentru a salva de la distrugere Castelul şi Turnul Vrăjitorilor. Şi pentru aceasta, trebuie să pătrundă în Întuneric, dar nu o poate face singur. Cu ajutorul Jennei, al lui Alther Mella, Marcellus Pye şi fratelui înstrăinat al lui Septimus, Simon Heap, Septimus şi Marcia Overstand se luptă cu Întunericul acaparator. Oare va reuşi Septimus să-şi apere lumea magică? Scrisă cu bine-cunoscutul umor al lui Angie Sage, SEPTIMUS HEAP, CARTEA A ŞASEA: FIEFUL este o captivantă aventură fantastică, plină de momente surprinzătoare, de emoţii neaşteptate şi de întâmplări amuzante.

Ce să mai zic, abia aştept să o citesc. Mai rămâne să apară şi volumul 7, Fyre, şi gata şi cu seria asta minuntată.

h1

MOŞTENIREA, de Christopher Paolini

Octombrie 8, 2012

Şi aşa s-a mai terminat una din seriile mele favorite de fantasy: Moştenirea, de Christopher Paolini. E o senzaţie plăcută să aflii dezondământul unei poveşti pe care ai început să o descoperi cu mulţi ani în urmă (pe primul volum l-am citit acum aproximativ 6 ani, în perioada în care apăruse şi filmul), din care ai senzaţia că faci parte şi care începe să semene cu serialele alea lungi de la televizor, la care trebuie să aştepţi ani buni să afli deznodământul. Încă de la început mi-a plăcut foarte mult seria Moştenirea şi l-am admirat pe Paolini, care a scris primul volum, Eragon, la o vârstă foarte fragedă pentru un scriitor şi a evoluat foarte mult în al doilea volum, Eragon II: Cartea primului născut şi în cel de-al treilea, Brisingr. Nu mi s-a părut însă să existe o astfel de evoluţie şi în ultimul volum, iar dezodământul nu s-a ridicat la aşteptările mele. Este foarte ciudat cum toată cartea mi s-a părut scrisă bine şi pe alocuri chiarfoarte bine, exceptând finalul, care deşi ar fi trebuit să fie cea mai bună parte din volum (dacă nu din toată seria), aproape m-a plictist. Nu zic că nu mi-a plăcut sau că nu a fost destulă acţiune (dacă era vorba de finalul unui roman de 400 de pagini care nu avea în spate alte trei volume, mi s-ar fi părut perfect). Fiind însă al patrulea volum dintr-o serie de epic fantasy şi având în vedere că Christopher Paolini a spus chiar el că nu are loc în volumul 3 să sfârşească povestea aşa cum îşi doreşte şi din cauza asta l-a scris şi pe al patrulea,  mă aşteptam la ceva mult mai ieşit din comun la finalul aventurii lui Eragon. Pur şi simplu mi s-a părut mult prea previzibilă acţiunea din ultima parte a cărţii şi din acest motiv (pentru mine) nu a mai existat decât foarte puţin suspans. A fost un final scris pe reţeta clasică, cu care deja m-am obşinuit după ce am citit atâtea cărţi fantasy: apar o groază de ajutoare neaşteptate, moare un personaj important ( măcar  dacă se întâmpla ca în Harry Potter, unde au murit multe personaje foarte iubite de Harry şi a existat un impact mai mare asupra cititorului) şi, bineînţeles, binele învinge răul şi lucrurile revin la normal (normalitatea  e o stare de care Alagaësia se cam dezobişnuise în sutele de ani petrecute sub tirania lui Galbatorix).

În fine, acum poate sunt şi eu prea negativist şi mă leg numai de finalul romanului. Au existat multe părţi care mi-au plăcut, multe dintre ele chiar mărunţişuri (deşi e un pic spoiler, vreau să zic că mi-a plăcut enorm de mult un capitol în care Eragon revizitează mormântul lui Brom, despre care acum ştia că îi este tată spre deosebire de momentul în care acesta murise, şi se gândeşte că, având puteri mult mai mari, poate ar fi în stare să îl readucă la viaţă; află însă că acest lucru este imposibil, fiind împotriva naturii ca morţii să se întoarcă pe Pâmânt, chiar şi într-o lumea împânzită de magie precum Alagaësia). Mi-a mai plăcut foarte mult şi cum au evoluat două personaje: Murtagh (toată povestea sa, care totuşi nu a fost elucidată în totalitate nici măcar în acest ultim volum, m-a fascinat), respectiv Orrin, Regele Surdei, despre care o să vă puneţi toată cartea întrebarea dacă este de partea lui Eragon sau îl va trăda. Iar Galbatorix, pe care Eragon îl întâlneşte în sfârşit, mi s-a părut portretizat foarte bine, însă nu perfect. Mai era nevoie de un pică muncă din partea lui Paolini (eventual să ne prezinte istorie a personajului sau ceva care să ne ajute să îl înţelegem mai bine) şi ar fi ieşit un personaj extraordinar. Aşa, am rămas cu senzaţia că mai trebuia să aflu ceva despre Galbatorix, că ni s-a ascuns un detaliu sau motivul care l-a transformat într-un tiran.

Ce să mai comentez, e destul de greu de dat un verdict şi nu pot să zic nici „Da, ăsta a fost finalul de care avea nevoie povestea!Aşa cărţi să tot mai scrie Paolini!”, dar nici să mă apuc să zic că nu mi-a plăcut, că nu a fost bine scrisă sau ca fost un eşec. După mine, Moştenirea, ca şi serie, a fost foarte, foarte reuşită, dar ca şi ultim volum… o carte bună, dar atât.

Ca o concluzie, vreau să recomand  Moştenirea (sau Eragon, cum se zice în popor) tuturor împătimiţilor de fantasy.  Se află clar în top 10 (ba nu, 5!) al seriiilor fantasy pe care le-am citit eu până acum şi, deşi nu se ridică la acelaşi nivel cu Stăpânul Inelelor, este scrisă într-un mod mult mai accesibil pentru cititorii tineri, cărora cu siguranţă le va deschide apetitul pentru roamne fantasy de mari proporţii (mulţi se sperie când văd cărţi aşa de groase, mai ales când sunt în serii :)), aşa cum fac eu cu Cântec de Gheaţă şi Foc de George R.R. Martin, serie pe care îmi propun să o citesc de foarte mult timp).