Archive for the ‘Rao’ Category

h1

De văzut la cinema!

Octombrie 2, 2013

Se pare că toamna aceasta (dar și iarna) vor apărea foarte multe filme adaptate după cărți. Cărți care chiar merită citite, așa că ar fi mult mai bine dacă functionați după principiul cartea și filmul, nu filmul și cartea(deși tot mai bine decât doar filmul). În ordine cronologică a apariției în cinematografele de la noi, acestea ar fi:

CARRIE – 18 octombrie 2013

Carrie-2013-UK-Theatrical-Poster-Courtesy-of-Screen-Gems

Am văzut prima adaptare a lui Carrie (primul roman publicat de Stephen King, lansat la noi la Nemira) și, trebuie să recunosc, nu am fost prea impresionat. Povestea în sine mi-a plăcut, însă probabil faptul că a apărut în anii ’70 nu a fost tocmai un lucru benefic. Din câte am văzut în trailere, noul film va fi mult mai bun! Din distribuție fac parte Chloë Grace Moretz și Julianne Moore.

JOCUL LUI ENDER – 1 noiembrie 2013

enders-game-480211l

Nu am citit cartea lui Orson Scott Card (publicată la noi de editura Nemira), însă știu că este foarte apreciată de cititorii SF. Acest lucru, dar și faptul că în film apar Harrison Ford și Ben Kingsley, m-au făcut curios, așa că voi vedea cu siguranță filmul și, de ce nu, poate voi citi și cartea.

JOCURILE FOAMEI: SFIDAREA – 22 noiembrie 2013

the-hunger-games-catching-fire-530574l

A doua carte din seria Jocurile Foamei, de Suzanne Collins, a fost de-a dreptul excelentă! După ce am văzut primul film, tind să cred că Jocurile Foamei: Sfidarea nu ne va dezamăgi. Cartea: editura Nemira.

HOBBITUL : DEZOLAREA LUI SMAUG – 13 decembrie  2013

The-Hobbit-The-Desolation-of-Smaug-2013-Movie-Poster

Mult-așteptata continuare a filmului HOBBITUL: O Călătorie Neașteptată (scuze pentru jocul de cuvinte) are la bază a doua jumătate a cărții Hobbitul, de J.R.R. Tolkien. Abia aștept să îl văd pe dragonul Smaug! Am convingerea că acest film va fi mai mult bun decât prima parte (nu că prima parte nu mi-ar fi plăcut!). Cartea o găsiți la editura Rao.

HOȚUL DE CĂRȚI – 17 ianuarie 2014

book_thief_xlg

Am aflat de acest film de curând, apoi am descoperit că are la bază un roman pentru copii, scris de Markus Zusak. Pe urmă am descoperit că respectivul roman a apărut și la noi, la Editura RAO. Așadar, mai jos trailerul filmului și câteva detalii despre carte.

coperta_2525_big

Este anul 1939. Germania nazistă. Ţara îşi ţine răsuflarea. Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată. Liesel Meminger şi fratele ei mai mic sunt duşi de catre mama lor să locuiască cu o familie socială în afara oraşului München. Tatăl lui Liesel a fost dus departe sub şoapta unui singur cuvânt nefamiliar – Kommunist -, iar Liesel vede în ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă pe Liesel. Va fi prima dintre multe întâlniri apropiate. Lângă mormântul fratelui ei, viaţa lui Liesel se schimbă atunci când ea ridică un singur obiect, ascuns parţial în zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat acolo din greşeală, şi este prima ei carte furată. Astfel începe o poveste despre dragostea de cărţi şi de cuvinte, pe măsură ce Liesel învaţă să citeasca cu ajutorul tatălui ei adoptiv, care cânta la acordeon. În curând, va fura cărţi de la incendierile de cărţi organizate de nazişti, din biblioteca soţiei primarului, şi de oriunde le mai putea găsi. Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea cuvintelor de a creea lumi. Cu o scriitură superb măiestrită şi arzând cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a dăruit una dintre cele mai durabile poveşti ale timpurilor noastre.

Anunțuri
h1

LEGENDA LUI SIGURD ŞI GUDRUN de J.R.R. Tolkien şi SECTA ASASINILOR de Licia Troisi, în curând la Rao!

Ianuarie 23, 2013

LEGENDA LUI SIGURD ŞI GUDRUN  de J.R.R. Tolkien va apărea în curând la Editura RAO, conform siteului lor.  Este tradusă de Bogdan Nicolae Marchidanu, are 704 pagini şi va costa 59,99 RON.coperta_2799_big.gif

În perioada 1920-1930, pe vremea când era profesor de anglo-saxonă la Universitatea Oxford, înainte de a scrie „Hobbitul” şi trilogia „Stăpânul Inelelor”, J.R.R. Tolkien a scris propria versiune a celebrelor legende nordice. Aceste poeme au titlurile Volsungakvida en nyja, Noul Cânt al Volsungilor, şi Gudrunarkvida en nyja, Noul Cânt al lui Gudrun. Sunt poeme elaborate şi îndeaproape modelate ca manieră metrică de cânturile „Eddaice”, sunt prezentate sub formă de texte simple, fără vreo interferenţă editorială. Poemul reia povestea legendarului erou Sigurd şi a căderii Nibelungilor, oferindu-ne acces direct la imaginarul nordic.

coperta_2798_big.gifTot la Editura RAO va apărea pe 25 ianuarie şi SECTA ASASINILOR, primul volum din seria Războaiele Lumii Pământe, de Licia Troisi, continuarea seriei Războaiele Lumii Pământene, apărută şi ea la RAO. Volumul este tradus de Geanina Tivda, are 480 de pagini şi va costa 45 RON.

Au trecut 40 de ani de la marele război care a pus capăt setei de cuceriri a lui Aster Tiranul, dar Lumea Pământeană încă nu şi-a găsit pacea. Dohor, Cavaler al Dragonului, devenit rege al Pământului Soarelui, îşi extinde încetul cu încetul influenţa asupra restului Lumii Pământene, reuşind să înfrângă rezistenţa puţinilor care i se mai opuneau.

h1

MOŞTENIREA, de Christopher Paolini

Octombrie 8, 2012

Şi aşa s-a mai terminat una din seriile mele favorite de fantasy: Moştenirea, de Christopher Paolini. E o senzaţie plăcută să aflii dezondământul unei poveşti pe care ai început să o descoperi cu mulţi ani în urmă (pe primul volum l-am citit acum aproximativ 6 ani, în perioada în care apăruse şi filmul), din care ai senzaţia că faci parte şi care începe să semene cu serialele alea lungi de la televizor, la care trebuie să aştepţi ani buni să afli deznodământul. Încă de la început mi-a plăcut foarte mult seria Moştenirea şi l-am admirat pe Paolini, care a scris primul volum, Eragon, la o vârstă foarte fragedă pentru un scriitor şi a evoluat foarte mult în al doilea volum, Eragon II: Cartea primului născut şi în cel de-al treilea, Brisingr. Nu mi s-a părut însă să existe o astfel de evoluţie şi în ultimul volum, iar dezodământul nu s-a ridicat la aşteptările mele. Este foarte ciudat cum toată cartea mi s-a părut scrisă bine şi pe alocuri chiarfoarte bine, exceptând finalul, care deşi ar fi trebuit să fie cea mai bună parte din volum (dacă nu din toată seria), aproape m-a plictist. Nu zic că nu mi-a plăcut sau că nu a fost destulă acţiune (dacă era vorba de finalul unui roman de 400 de pagini care nu avea în spate alte trei volume, mi s-ar fi părut perfect). Fiind însă al patrulea volum dintr-o serie de epic fantasy şi având în vedere că Christopher Paolini a spus chiar el că nu are loc în volumul 3 să sfârşească povestea aşa cum îşi doreşte şi din cauza asta l-a scris şi pe al patrulea,  mă aşteptam la ceva mult mai ieşit din comun la finalul aventurii lui Eragon. Pur şi simplu mi s-a părut mult prea previzibilă acţiunea din ultima parte a cărţii şi din acest motiv (pentru mine) nu a mai existat decât foarte puţin suspans. A fost un final scris pe reţeta clasică, cu care deja m-am obşinuit după ce am citit atâtea cărţi fantasy: apar o groază de ajutoare neaşteptate, moare un personaj important ( măcar  dacă se întâmpla ca în Harry Potter, unde au murit multe personaje foarte iubite de Harry şi a existat un impact mai mare asupra cititorului) şi, bineînţeles, binele învinge răul şi lucrurile revin la normal (normalitatea  e o stare de care Alagaësia se cam dezobişnuise în sutele de ani petrecute sub tirania lui Galbatorix).

În fine, acum poate sunt şi eu prea negativist şi mă leg numai de finalul romanului. Au existat multe părţi care mi-au plăcut, multe dintre ele chiar mărunţişuri (deşi e un pic spoiler, vreau să zic că mi-a plăcut enorm de mult un capitol în care Eragon revizitează mormântul lui Brom, despre care acum ştia că îi este tată spre deosebire de momentul în care acesta murise, şi se gândeşte că, având puteri mult mai mari, poate ar fi în stare să îl readucă la viaţă; află însă că acest lucru este imposibil, fiind împotriva naturii ca morţii să se întoarcă pe Pâmânt, chiar şi într-o lumea împânzită de magie precum Alagaësia). Mi-a mai plăcut foarte mult şi cum au evoluat două personaje: Murtagh (toată povestea sa, care totuşi nu a fost elucidată în totalitate nici măcar în acest ultim volum, m-a fascinat), respectiv Orrin, Regele Surdei, despre care o să vă puneţi toată cartea întrebarea dacă este de partea lui Eragon sau îl va trăda. Iar Galbatorix, pe care Eragon îl întâlneşte în sfârşit, mi s-a părut portretizat foarte bine, însă nu perfect. Mai era nevoie de un pică muncă din partea lui Paolini (eventual să ne prezinte istorie a personajului sau ceva care să ne ajute să îl înţelegem mai bine) şi ar fi ieşit un personaj extraordinar. Aşa, am rămas cu senzaţia că mai trebuia să aflu ceva despre Galbatorix, că ni s-a ascuns un detaliu sau motivul care l-a transformat într-un tiran.

Ce să mai comentez, e destul de greu de dat un verdict şi nu pot să zic nici „Da, ăsta a fost finalul de care avea nevoie povestea!Aşa cărţi să tot mai scrie Paolini!”, dar nici să mă apuc să zic că nu mi-a plăcut, că nu a fost bine scrisă sau ca fost un eşec. După mine, Moştenirea, ca şi serie, a fost foarte, foarte reuşită, dar ca şi ultim volum… o carte bună, dar atât.

Ca o concluzie, vreau să recomand  Moştenirea (sau Eragon, cum se zice în popor) tuturor împătimiţilor de fantasy.  Se află clar în top 10 (ba nu, 5!) al seriiilor fantasy pe care le-am citit eu până acum şi, deşi nu se ridică la acelaşi nivel cu Stăpânul Inelelor, este scrisă într-un mod mult mai accesibil pentru cititorii tineri, cărora cu siguranţă le va deschide apetitul pentru roamne fantasy de mari proporţii (mulţi se sperie când văd cărţi aşa de groase, mai ales când sunt în serii :)), aşa cum fac eu cu Cântec de Gheaţă şi Foc de George R.R. Martin, serie pe care îmi propun să o citesc de foarte mult timp).

h1

MOŞTENIREA şi DESTINUL VRACIULUI, în curând în librării!

Mai 31, 2012

Editura Rao lansează pe 25 iunie Moştenirea, de Christopher Paolini, al patrulea titlu din seria ce cuprinde Eragon, Eragon II: Cartea Primului Născut şi Brisingr.

Fanii seriei pot rezerva al patrulea volum de la Târgul de Carte Bookfest, ce de desfăşoară la Romexpo Bucureşti între 31 mai şi 3 iunie la preţul de 42,99 lei.

De asemenea, Destinul Vraciului, volumul VIII din seria Cronicile Warstone de Joseph Delaney, va apărea pe 1 iunie la editura Corint Junior, fiind şi el disponibil la Târgul de Carte Bookfest cu reducere de 25%. Cartea are formatul 12 x 16,5 cm, este  cartonată cu supracopertă, are 384 pagini şi costă 39,90 lei (fără reducere).

h1

A apărut primul trailer pentru THE HOBBIT – AN UNEXPECTED JOURNEY

Decembrie 21, 2011

Filmul se va lansa anul viitor, pe 14 decembrie, fiind prima parte din ecranizarea romanului HOBBITUL, prequel al seriei STĂPÂNUL INELELOR în care se povesteşte cum a ajuns inelul la Bilbo Baggins. Regia îi aparţine tot lui Peter Jackson, care a realizat şi trilogia STPĂNÂNUL INELELOR, iar din distribuţie fac parte actori care au jucat şi in trilogie. Ce părere aveţi de trailer?

 

h1

Gazda, de Stephenie Meyer – recenzie

Martie 21, 2010

https://i1.wp.com/www.cartiabc.ro/images/D/gazda.jpgCred că dacă aş fi citit GAZDA fără să cunosc autorul cărţii nu mi-ar fi trecut prin cap că cea care a scris-o este nimeni alta decât Stephenie Meyer, autoarea celebrei serii Amurg.

Citind Gazda (editura Rao) care nu are prea multe în comun cu Amurg, am ajuns la concluzia că Stephenie Meyer este o scriitoare mai complexă decât lăsase să se vadă, fiind în stare să abordeze subiecte total diferite de cele ale poveştilor de dragoste dintre vampiri (vegetarieni) şi adolescente (îndrăgostite până peste cap de cei din urmă). Ei bine, Gazda nu mai este o carte pentru adolescenţi. Deşi, dacă stai să o studiezi cu atenţie, regăseşti şi o parte din stilul pe care Meyer l-a folosit pentru a scrie Amurg, cele două cărţi rămân în continuare foarte diferite.

Şi ca să nu o mai lungesc mult făcând comparaţii cu Amurg, o să încerc să scriu o recenzie obiectivă pentru Gazda.

Deşi este catalogat drept roman SF, Gazda este o carte în care regăsim cu siguranţă şi multe alte genuri, fiind şi un roman de dragoste, de psihoanaliză şi o adevărată dramă a furtului de identitate. O să spun de acum lucrul care nu mi-a plăcut la această carte: lipsa acţiunii într-o mare parte din carte. Eu cred că acest roman ar fi putut fi încadrat la jumătatea numărului de pagini pe care îl are (700). În rest, nu am nicio obiecţie de făcut.

Oamenii, şi o mulţime de alte specii, sunt acaparaţi de suflete, organisme ce fură identitatea, însă totuşi se adaptează foarte bine în corpurile gazdelor lor. Şi astfel, Meyer creează un univers apocaliptic, un univers în care omenirea este denaturată, iar oameni nu mai sunt defapt decât nişte biete fiinţe lipsite de voinţă, parazitate de aceste forme de viaţă numite suflete.

Privind din punctul de vedere al unui suflet şi analizând situaţia subiectiv, poţi considera că Pământul a devenit un loc mai bun, căci paraziţilor nu le stă în fire să fie violenţi, nepăsători, egoişti sau lipsiţi de unitate şi dragoste (însuşiri care caracterizează o mare parte din oamenii de azi). Dar, aşa cum cred şi grupările rebele de oameni ce au continuat să supravieţuiască neafectaţi ascunşi pe propria planetă, modul în care sufletele fac ordine în Univers nu este deloc o soluţie.

Toată frumuseţea cărţii o reprezintă excepţia de la regulă, pe care Meyer a folosit-o tocmai asupra personajului principal, Melanie Stryder, un om mult mai rezistent decât ceilalţi. Mel nu este controlată de Wanda, sufletul ce s-a infiltrat în ea. Cele două împart mai degrabă trupul şi ajung să funcţioneze împreună într-o relaţie simbiotică. Este foarte interesant modul în care cei doi- om şi suflet- comunică şi interacţionează, împărţind totul şi ajungând să aibă un sentiment reciproc de prietenie adevărată.

Melanie, sau Wanda, evadează din comunitatea de suflete şi pornesc în căutarea prietenilor umani ai lui Mel. Dacă căutarea lor a dat roade, aflaţi voi, citind Gazda, de Stephenie Meyer. Eu zic că merită să renunţaţi la idei preconcepute (dacă aveţi aşa ceva) şi să încercaţi măcar să răsfoiţi Gazda într-o librărie, apoi, dacă nu vă place, să o lăsaţi la loc. Eu sunt împăcat să ştiu că am recomandat-o ca pe o carte care nu are legătură cu restul romanelor (Amurg, Amurg, Amurg!)  lui Stephenie Meyer.

În încheiere vreau să precizez că mi-a plăcut mult traducerea cărţii, mai ales de la capitolul 29 până la sfârşit. 🙂