Archive for Decembrie 2008

h1

UN AN NOU FERICIT!

Decembrie 31, 2008

A sosit şi ziua de 31 decembrie. Mai avem puţin timp şi intrăm în noul an, 2009.


Pentru mine, anul 2008 a fost un an foarte bun şi sper că şi 2009 va fi cel puţin la fel de bun. Atâta timp cât am cel puţin un singur vizitator (bineînţeles, nu eu voi fi propriul meu vizitator!), voi continua să public articole în cadrul blogului. În luna decembrie, în încercarea de a vă face un fel de cadou, am extins blogul, adăugându-i eticheta Filme. Sper că şi anul următor o să fac din blog un site mai primitor, mai elaborat şi mai plăcut vouă! Fără cititori, blogul BOOKSPOT nu este nimic. Din acest motiv, vă invit să mai petrecem un an împreună, formând legături virtuale deocamdată.

Vă urez un An Nou fericit şi multă bucurie, timp pentru a accesa din când în când şi blogul BOOKSPOT, noroc şi împliniri!

h1

TUNELE 2 – În Adâncuri… , urmaşul lui Harry Potter?

Decembrie 31, 2008

Tocmai am terminat de citit volumul al doilea din seria „Tunele”. Am fost impresionat de carte şi am ajuns la concluzia că, dacă iniţial refuzam să cred că „Tunele” va deveni pentru mine un al doilea „Harry Potter”, acum îmi dau seama că am început să îndrăgesc această serie din ce în ce mai mult.

Dacă partea întâi din seria „Tunele” nu a fost atât de elaborată, având o acţiune destul de simplă, „Tunele 2 – În Adâncuri…” este cu totul şi cu totul altă poveste. De această dată mi-a fost chiar greu să ţin pasul cu acţiunea alertă a cărţii. Totuşi, mi-a plăcut foarte mult să citesc cartea! Într-adevăr, a durat destul de mult să o termin, dar când am ajuns la ultimele pagini îmi părea rău că nu a durat şi mai mult. Mi-a plăcut mult că autorii Roderick Gordon şi Brian Williams au realizat un fel de grupare a aventurilor, în principal capitolele fiind împărţite în patru părţi importante: cele despre Will, Chester, Cal , Elliot şi Drake, cele despre doctorul Roger Burrows, cele despre Sarah Jerome şi cele despre doamna Burrows. Despre Will,Chester,Cal, doctorul Burrows şi doamna Burrows ştiţi din primul volum, căruia i-am făcut şi un rezumat. Sarah Jerome este mama reală a lui Will, iar Elliot şi Drake sunt doi colonişti care se află în Adâncuri şi îi ajută pe băieţi să supravieţuiască.

Nu ştiu dacă are rost să fac un rezumat cărţii. Prefer să vă las pe voi să descoperiţi minunata aventură. Totuşi, pot să spun că dacă nu v-aţi omorât după volumul întâi al seriei, acordaţi-i o şansă celui de-al doilea. Eu cred că o să vă placă foarte mult, mai ales dacă sunteţi cititori de cărţi fantasy şi de aventură. Mult, mult suspans, întorsături de situaţie total neaşteptate şi o aventură cât se poate de complexă, asta înseamnă „Tunele 2”. Recunosc, cartea este foarte mare, având 730 de pagini. Traducerea excepţională a lui Dan Doboş face cartea şi mai uşor de citit. Până la urmă, o traducere bună este foarte importantă.
Dacă nu te aştepţi la un lucru, acel lucru cu siguranţă se va întâmpla în „Tunele 2”. Este aproape imposibil să îţi dai seama ce urmează să se întâmple. Acest lucru mi-a plăcut foarte mult şi m-a făcut să citesc cartea fără oprire, mai ales când am ajuns pe la jumătatea acesteia. După cum ştiţi, cartea este împărţită în 5 părţi, cărora le corespund mai multe capitole. Cele cinci părţi sunt următoarele:

  • IEŞIREA DIN ASCUNZĂTOARE
  • ÎNTOARCEREA ACASĂ
  • DRAKE ŞI ELLIOT
  • INSULA
  • PORUL

Trebuie să recunosc că abia aştept următorul volum, „TUNELE 3 – Cădere Liberă”, şi filmele adaptate după romane. Chiar sper ca „TUNELE” să devină un nou fenomen, egal sau şi mai grandios decât fenomenul „Harry Potter”.

Cartea „TUNELE 2- ÎN ADÂNCURI…” se găseşte la Editura CORINT JUNIOR. Dacă până nu cu mult timp în urmă nă gândeam că trei volume mi s-ar părea suficiente, acum sper din tot sufletul să fie mult, mult mai multe.

h1

O tabără de coşmar – Aventurile lui Einstein P. Fleet

Decembrie 30, 2008


În urmă cu ceva timp, vara trecută, am văzut pe blogul lui Shauki recomandarea cărţii „O tabără de coşmar – Aventurile lui Einstein P. Fleet” . Titlul mi s-a părut atrăgător ( în urmă cu puţin timp citisem o altă carte, respectiv „Bun venit în tabăra de coşmar!” de R. L. Stine). Recunosc, şi coperta argintie, strălucitoare, cu imaginea unui vampir şi un păianjen pe ea m-a făcut să îmi cumpăr imediat cartea despre care nu ştiam prea multe lucruri. Am observat imediat că este scrisă de doi autori: Gina Gershon şi Dann Gershon. Citind pe prima pagină a cărţii, am aflat că Gina Gershon este o actriţă ( lucru necunoscut mie). Imediat după asta, mi-a fost dat să aflu că această carte va fi ecranizată de către compania DreamWorks Films, care deja a cumpărat drepturi de ecranizare. Cei doi autori sunt fraţi.

Trebuie să recunosc că „O tabără de coşmar – Aventurile lui Einstein P. Fleet” nu este nici pe departe o capodoperă literară. Mai degrabă cartea mi s-a părut un fel de scenariu de film dezvoltat. Cred că celor care realizează filmul le va fi uşor să adapteze scenariul. O să fie un fel de comedie horror. Nu vă gândiţi la o comedie gen „Familia Addams”.
Cartea are mult umor, uneori e un fel de comedie neagră, alteori nu. Trebuie să zic că un pasaj din carte mi-a rămas întipărit în minte:

„Bărbatul chicoti din nou şi trecu direct printr-o uşă masivă din stejar, fără a o deschide. Apropriindu-se şi deschizând uşa, Einstein fu surprins să îl vadă le Greeley îndepărtându-se agale pe potecă.
– Cum ai făcut asta? îl întrebă puştiul, profund impresionat de iluzie. Bătrânul se întoarse făcându-i cu ochiul. – Nu-i mare lucru, băiete, îi răspunse înainte de a dispărea. Nu trebuie decât să fii mort.”

Dacă aveţi puţin timp liber la dispoziţie ( carte se citeşte repede şi are 313 pagini), cumpăraţi „O tabără de coşmar – Aventurile lui Einstein P. Fleet” de la editura Nemira Junior. Întorsături de situaţie, umor, suspans şi multe, multe alte lucruri vă aşteaptă. Este o carte pe care o citiţi de plăcere. E cam greu să o laşi jos din mână. Capitolele scurte şi frumoase fac citirea mult mai uşoară. Cartea este un fel de jurnal al lui Einstein P. Fleet, care notează mereu ziua şi ora întâmplării. Singura sugestie pentru cititori este să evite să citească sfârştiul cărţii înainte să citească restul capitolelor. Riscă să reducă substanţial întorsăturile de situaţie!

h1

CRĂCIUN FERICIT!

Decembrie 24, 2008

Astăzi, în Ajun de Crăciun, blogul BOOKSPOT vă urează un Crăciun fericit! Fie ca Sfintele Sărbători să vă aducă multă bucurie, sănătate, noroc şi mult, mult timp, deoarece timpul este lucrul de care cu toţii avem foarte multă nevoie şi care mereu ni se pare insuficient.


Aşa cum Harry Potter a primit de Crăciun un pulover cu iniţiala numelui său şi o pelerină invizibilă sau fraţii Pevensie au primit de Crăciun cadouri magice, precum arcul lui Susan, sabia regelui Peter sau licoarea fermecată a lui Lucy, sper că şi voi veţi primi tot ce vă doriţi!


Vă urăm vacanţă de iarnă fericită şi multă bucurie în suflet!

h1

Tunele – recenzie şi rezumat

Decembrie 18, 2008


Probabil că din ce în ce mai multă lume a a început să audă de „Tunele”, urmaşul lui Harry Potter. Într-adevăr, şi pe blogul meu am vorbit destul de mult despre acest subiect. Totuşi, este un subiect despre care poţi vorbi destul de multă vreme. Nu este „Tunele” un adevărat urmaş al lui Harry Potter (fiind subiectiv, trebuie să subliniez că seria lui J.K. Rowling m-a impresionat mult mai mult decât aceasta), dar pentru mine rămâne o carte bună, inspirată din capodopera lui Jules Verne, „O călătorie spre centrul pământului”. Nu ştiu dacă autorii au declarat aşa ceva, dar mie cartea mi se aseamănă cu cea a lui Verne (din punct de vedere al locului unde se desfăşoară acţiunea, adică subteranul). Deja cei de la Relativity Media au cumpărat drepturile pentru un film ce urmează să apară nu peste foarte mult timp, film ce va avea un buget extraordinar. Mie mi s-a părut interesantă ideea, adică lumea necunoscută din subteran. M-am aşteptat la ceva cât de cât complex şi asta am şi găsit în seria „Tunele”. Recunosc că am fost profund influenţat de reclama care i-a fost făcută acestei carte. A fost promovată atât de mult încât a fost imposibil să rezist tentaţiei de a nu o cumpăra atunci când am trecut pe la o librărie. Mi s-a părut dubios faptul că sunt doi autori care au lucrat la această carte: primul, Roderick Gordon şi, al doilea, Brian Williams. Nu sunt sigur dacă am dreptate dar, după ce am discutat şi cu alte persoane, am ajuns la concluzia că Roderick trebuie să fie scriitorul principal. Cred că Brian se ocupă mai mult de ilustraţii şi idei. Sunt un fel de jumătăţi de măsură care, reunindu-se, formează un întreg. Probabil că unul fără celălalt nu ar fi în stare să scrie la fel de bine cum o fac acum. Cartea conţine şi multe descrieri. Nu mă omor eu după acest mod de expunere dar, recunosc, descrierea tunelelor şi a subteranului este reuşită.

Probabil că este cam târziu să scriu tocmai acum rezumatul primului volum, având în vedere că între timp Roderick Gordon şi Brian Williams au fost şi în România, cartea a doua s-a lansat deja iar eu aproape am terminat-o. Sper să îl citiţi măcar pentru a vă aminti acţiunea, dacă aţi uitat-o între timp.

AICI ÎNCEP SPOILERELE

Will este un băiat de 14 ani care locuieşte în Londra. El locuieşte alături de tatăl său, dr. Burrows, mama sa, d-na Burrows şi sora sa, Rebecca. Will, dr. Burrows şi Chester, un prieten de-al lui Will, sunt pasionaţi de săpături. Într-o zi, dr. Burrows şi d-na Burrows se ceartă. Dr. Burrows se închide în beci şi nu mai apare. Will sparge uşa de la beci şi descoperă că dr. Burrows nu este nicăieri. Poliţia este chemată dar nu reuşeşte să afle unde a dispărut dr. Burrows. Will şi Chester încearcă să îl găsească ei pe dr. Burrows. Descoperă un tunel în spatele bibliotecii din beci şi se duc prin el în căutarea doctorului Burrows. Din păcate, tunelul ducea într-o fundătură. Will şi Chester au continuat să sape tunelul până ce au ajuns într-o încăpere cu un lift. Cei doi s-au gândit că poate au ajuns în subsolul unei clădiri şi au luat liftul. Credeau că dr. Burrows este pe acolo. Liftul a coborât însă în adâncul pământului, unde cei doi băieţi s-au trezit într-un oraş subteran. Era un fel de peşteră uriaşă plină de case, străduţe şi felinare. Cei doi s-au uitat pe fereastra unei case apoi au intrat, să vadă dacă este locuită. În casă părea că locuieşte cineva, având în vedere faptul că era mobilată, ceasiş funcţiona şi în bucătărie erau nişte căni cu ceai. Când au ieşit din casă, Will şi Chester au fost prinşi de un Styx, un poliţist din acea lume subterană. Styxul i-a dus la secţia de poliţie, iar cei doi au fost acuzaţi de intrare prin efracţie într-o proprietate privată. Au fost închişi într-o celulă şi au fost supuşi unor interogări. Will şi Chester au rămas mult timp închişi în acea celulă.
În tot acest timp, d-na Burrows înnebunise. Rămăsese şi fără soţ şi fără copil. A dat-o pe Rebecca în grija mătuşicii Jean, iar ea s-a dus la un spital.
La secţia de poliţie unde erau închişi Will şi Chester au venit doi vizitatori: Cal Jerome şi d-l Jerome. Cei doi îl căutau pe Will. Ei i-au spus lui Will că d-l Jerome este tatăl său adevărat şi Cal este fratele lui. I-au mai spus că mama lui reală locuise în subteran şi plecase în suprasol împreună cu el când era mic, unde a fost adoptat de familia Burrows. Apoi, mama s-a reală, Sarah Jerome, se ascunsese. Will a acceptat să plece alături de Cal şi de d-l Jerome. S-au dus la casa familiei Jerome, unde Will şi-a văzut bunica reală, bunica Macaulay. Will s-a împrietenit şi cu giganticul motan Bartleby. Deşi plecase de la secţia de poliţie, Will încă se mai gândea la prietenul său, Chester. Între timp, Will s-a împrietenit şi cu unchiul Tam, fratele mamei sale reale. Unchiul Tam avea o mulţime de prieteni.
Printre aceşti prieteni se număra şi Imago, o matahală de om care se înţelegea foarte bine cu Tam. După mai multe zile, Will a vorbit cu Cal şi cu Tam şi au hotărât să-l salveze pe Chester, care să fugă alături de Will în suprasol, unde aveau să se ascundă de Styxi. Aşa că Will a plecat spre secţia de poliţie, loc de unde l-a salvat pe Chester. Au încercat să evadeze printr-un tunel secret ce ducea spre Oraşul Etern, un vechi oraş ce acum nu mai era populat. Din Oraşul Etern, Will şi Chester trebuiau să ajungă în suprasol.
Însă, la intrarea în tunelul secret, a apărut Cal, care spunea că şi el vrea să plece cu cei doi. În timp ce Will încerca să îl convingă pe Cal să rămână în subteran, nişte Styxi au apărut alături de o fetiţă. Fetiţa Styx se dovedi a fi Rebecca, aşa-zisa soră a lui Will. Ea era defapt o spioană trimisă de mică în casa familiei Burrows pentru a afla totul despre Will. Tatăl ei real era Lipitoare, un Styx care era duşmanul unchiului Tam. Styxii au reuşit să îl prindă pe Chester, dar Cal şi Will au apucat să fugă în Oraşul Etern, apoi în suprasol. S-au adăpostit câteva zile la mătuşica Jean iar Cal a pretins că este un văr de-al lui Will.
Apoi, s-au întors în Oraşul Etern, vrând să încerce iarăşi să îl salveze pe Chester. Nişte Styxi se aflau acolo, însă Will şi Chester au fost apăraţi de Tam şi prietenul său, Imago, care se aflau pe urmele Styxilor. Tam şi-a dat viaţa luptându-se cu Styxii, iar Imago i-a trimis pe Will şi pe Cal în Adâncuri, cu trenul minerilor, spunându-le că Chester va fi în siguranţă. Adâncurile erau locurile de sub Oraşul Etern, unde erau exilaţi prizonierii. În Adâncuri, Will şi Cal au dat de Chester, care fusese exilat. Will auzise de la Tam că tatăl său venise în oraşul subteran şi se afla şi el în Adâncuri acum. Asta îl făcu pe Will dornic să stea în Adâncuri. Poate avea să-şi găsească aşa-zisul tată!

AICI SE TERMINĂ SPOILERELE

„Tunele” este o carte interesantă dar nu are o acţiune prea alertă. Totuşi, merită să o citiţi dacă aveţi ocazia! Apoi, mergeţi „În Adâncuri” cu trenul minerilor, cumpărând ambele volume lansate la editura CORINT JUNIOR.

h1

Harry Potter şi Camera Secretelor

Decembrie 17, 2008

Publicată pe 2 iulie 1998 în Marea Britanie, „Harry Potter şi Camera Secretelor” (în engleză „Harry Potter and the Chamber of Secrets”) este cel de-al doilea volum din seria de succes a autoarei britanice J. K. Rowling. Cartea este ceva mai lungă decât primul volum iar acţiunea se complică, luând nişte întorsături neaşteptate. Mult suspans, mister, întuneric, magie şi dovezi de prietenie valoroase, astea sunt principalele elemente care formează această minunată carte. Editura EGMONT a publicat cartea în România, unde încetul cu încetul a devenit un bestseller, la fel ca şi în străinătate. Acţiunea cărţii îl are în plan principal pe Harry Potter, vrăjitorul de numai 12 ani care, în urmă cu un an, a fost acceptat la Şcoala Hogwarts şi s-a iniţiat în artele vrăjitoriei, având aventuri palpitante şi legând prietenii strânse.
Mai jos, găsiţi un rezumat al cărţii. Din cauză că sunt foarte multe de spus, rezumatul este un pic mai mult, dar merită să îl citiţi. Nu am decât cuvinte de laudă pentru această capodoperă a literaturii fantastice universale. Este o carte minunată care nu trebuie ratată cu niciun preţ! Indiferent de vârstă, oricine o poate citi şi îndrăgi pe măsură.

AICI ÎNCEP SPOILERELE

Harry Potter se află în casa familiei Dursley din Surrey, Londra, pe Aleea Boschetelor numărul 4. Unchiul şi mătuşa sa au nişte musafiri importanţi, la fel şi Harry, în dormitorul căruia îşi face apariţia neaşteptată Dobby, un spiriduş de casă. Dobby îl sfătuieşte pe Harry să nu meargă la Şcoala Hogwarts în acel an. Sfatul devine apoi o obligaţie, Harry fiind şantajat de spiriduş. Mai târziu, Harry află că spiriduşul îi oprise lui Harry toate scrisorile de la prietenii săi pe care trebuia să le fi primit în vacanţa de vară. Toate astea pentru a slăbi legătura dintre Harry şi Hogwarts, vrăjitori şi magie. Dar Harry vrea să meargă neapărat la Hogwarts şi nu ţine cont de ce spune Dobby. Acesta se răzbună, fermecând un tort care cade direct în capul soţiei musafirului familiei Dursley. Familia Dursley se răzbună pe Harry, punându-i chiar un grilaj la fereastra dormitorului şi interzicându-i să se mai ducă la Şcoala Hogwarts. Într-o seară, Ronald Weasley, prietenul lui Harry de la Hogwarts, şi fraţii săi, Fred şi George Weasley, vin pâna la casa familiei Dursley cu maşina zburătoare a tatălui lor, un Ford vechi şi albastru. Harry evadează alături de bufniţa sa mesageră de la Hogwarts, Hedwig, şi zboară alături de prietenii săi până la Vizuină, casa lor. La Vizuină, Harry face cunoştinţă cu domnul Arthur Weasley, tatăl băieţilor, şi îi revede pe Percy, Moly Weasley (mama lui Ron) şi pe sora cea mică a prietenilor săi, Ginny Weasley, care în acel an merge la Hogwarts. Părinţii îi ceartă pe Ron, George şi Fred pentru că au folosit maşina zburătoare. Ziua următoare, merg pe Aleea Diagon folosind un praf magic (Floo Powder în engleză). Acolo îşi cumpără rechizitele şi îl întâlnesc în magazinul Caligrafie şi Pete pe Gilderoy Lockhart, noul lor profesor de Apărare Împotriva Magiei Negre, un tip care a scris multe cărţi dar care pare a fi tare încrezut şi prefăcut. La Hogwarts, în urma unor evenimente, Harry ajunge la Hogwarts tot cu maşina zburătoare, alături de Ron. În curtea castelului se izbesc de Salcia Bătăuşă, un copac vrăjit care loveşte maşina cu crengile uriaşe. Le este cerută exmatricularea celor doi, dar scapă cu bine, alegându-se cu o banală pedeapsă. De-a lungul anului şcolar, Harry aude tot felul de voci pe coridoare. În castel au loc nişte atacuri stranii care se lasă cu persoane împietrite. Profesorii cred că a fost redeschisă Camera Secretelor. Legenda spune că acolo se adăposteşte un bazilisc (un fel de şarpe) uriaş, care îi poate omorî pe oameni dintr-o singură privire în ochi. Totuşi, cei atacaţi la Hogwarts nu au murit fiindcă nu au privit baziliscul direct, ci în reflexie sau prin alte metode.
Se înfiinţează Clubul Dueliştilor, condus de neîndemânaticul Gilderoy Lockhart. Harry descoperă că poate vorbi cu şerpi şi se crede că el este moştenitorul lui Cap-de-Mort (şi acesta putea vorbi cu şerpii). Cap-de-Mort deschisese ultima dată Camera Secretelor şi putea vorbi cu baziliscul. În baia Plângăcioasei Myrtle (o fată care a murit atunci când a fost prima oară deschisă Camera Secretelor şi este acum o fantomă), Harry găseşte un jurnal secret, semnat de Tom Cupruld. Mai târziu, Harry descoperă intrarea în Camera Secretelor. Intră acolo pentru a o căuta şi salva pe Ginny Weasley, sora lui Ron, care fusese răpită cu puţin timp în urmă. Pe un perete din Hogwarts era scris cu sânge acest lucru. Harry, Ron şi profesorul Lockhart merg până în Camera Secretelor fără Hermione deoarece aceasta fusese împietrită de către bazilisc. Până la urmă, doar Harry ajunge cu adevărat în Camera Secretelor, ceilalţi doi rămânând blocaţi într-un tunel surpat. Intrarea în Camera Secretelor se făcea prin baia Plângăcioasei Myrtle, pe unde se intra în nişte canale în adânc. Harry dă acolo de Tom Cruplud, care este defapt Cap-de-Mort în tinereţe, un fel de amintire a sa închisă în jurnalul acela secret. Ginny este tot acolo, pe moarte. Această amintire a lui Cap-de-Mort prinde viaţă odată ce Ginny devine mai slăbită. Astfel, Cap-de-Mort ar putea prinde corp din nou. Harry luptă cu baziliscul, îl omoară dar este şi el rănit. Distruge jurnalul cu ajutorul unui colţ al baziliscului şi este vindecat de pasărea Phoenix a profesorului Dumbledore, Fawkes. Aceasta plânge iar lacrimile magice îi ameliorează rănile lui Harry.
Cam aşa se termină anul la Hogwarts, bine-înţeles, pe scurt. Cei împietriţi îşi revin la normal şi anul se termină cu bine. Lockhart nu va mai fi profesor la Hogwarts din cauza unor probleme de memorie cauzate de o vrajă Obliviate. Cercetaşii ies din nou pe primul loc în urma anului şcolar iar Harry revine acasă, la familia Dursley.

AICI SE TERMINĂ SPOILERELE

Ce am povestit mai sus este doar un rezumat cât se poate de lipsit de detalii al minunatei cărţi. Sper că nu l-aţi citit pe el înainte să citiţi cartea. Mult succes dacă aveţi de gând să o citiţi. Dacă aţi citit-o deja, spuneţi-vă părerile la secţiunea comentarii.

h1

Harry Potter şi Piatra Filozofală – Filmul

Decembrie 14, 2008

Filmul „Harry Potter şi Piatra Filozofală” s-a lansat în 2001. În aceea vreme, încă nu se ştia ce fenomen va crea această serie fantasy. Filmul a fost distribuit de către Warner Bros şi îl avea ca regizor pe Chris Columbus, cel care regizase şi cunoscutele filme din seria „Singur Acasă” şi filmul „Doamna Doubtfire”. Filmul era unul fantasy şi de aventură iar scenariul era scris de Steve Kloves. Coloana sonoră era compusă de nimeni altul decât John Williams, cel care a compus coloana sonoră a filme celebre precum „Star Wars” sau „Indiana Jones”. Filmul avea o distribuţie bună, numai actori englezi, şi a fost destul de mediatizat. În rolurile principale se aflau tineri actori, care aveau să devină cunoscuţi în următorii ani. În rolurile secundare figurau actori cunoscuţi, de elită, toţi de origine engleză.
Mai jos găsiţi o listă cu majoritatea actorilor din primul film plus câteva informaţii despre fiecare în parte. Pentru mai multe informaţii accesaţi pagina filmului de pe Wikipedia, click aici!

Daniel Radcliffe în rolul lui Harry Potter, actor care la acea vreme avea doar 12 ani şi nu jucase decât în seria „David Copperfield” de la BBC ;

Rupert Grint în rolul lui Ron Weasley;

Emma Watson, care a interpretat-o pe Hermione Granger;

Regretatul Richard Harris, cunoscutul actor care l-a jucat pe directorul şcolii Hogwarts, Albus Dumbledore;
Maggie Smith, actriţă cunoscută în Marea Britanie care a avut plăcerea de a juca rolul directoarei adjunct de la Hogwarts, profesoara de Transfigurări Minerva McGonagall;
Robbie Coltrane, actor cunoscut din filmele poliţiste în care a jucat şi care l-a interpretat pe Rubeus Hagrid, rol care i s-a potrivit mănuşă;
Alan Rickman, pe care eu îl ştiam deja din seria Star Trek şi care l-a interpretat foarte bine pe antipaticul profesor Severus Plesneală;
Warwick Davis, micuţul actor care a jucat rolul piticului profesor de Farmece, Filius Flitwick;
Ian Hart, care l-a jucat pe ciudatul Quirell, profesor de Apărare Împotriva Magiei Negre;
John Cleese, interpretul fantomei Cercetaşilor, Nick Aproape Făr’ de Cap;
Tom Felton, tânărul actor care l-a interpretat foarte bine pe răutăciosul Draco Reacredinţă;
John Hurt, în rolul vrăjitorului Ollivander;
Richard Griffiths, care l-a interpretat extraordinar pe unchiul Vernon Dursley;
Fiona Shaw, jucând-o pe mătuşa Petunia Dursley;
Harry Melling, interpretându-l pe vărul lui Harry, Dudley Dursley;
Julie Walters, actriţă destul de cunoscută,în rolul doamnei Molly Weasley, mama lui Ron;
Richard Bremmer, vocea lui Cap-de-Mort.

Filmul a avut mult succes, fiind un film de familie, în care puterea binelui învinge. Sunt susţinute calităţi precum prietenia, dreptatea, adevărul şi egalitatea între oameni. Efecte speciale, o coloană sonoră de excepţie, un scenariu minunat, interpretări aproape perfecte şi o lume magică, toate aceste elemente îmbinate au dat naştere primului film din seria „Harry Potter”, un film pe care toată lume trebuie să îl vadă o dată, de două ori şi până se satură de el, lucru care se întâmplă foarte greu. Eu am fost impresionat de film şi l-aş putea urmări oricând!