h1

CHRISTINE, de Stephen King

Noiembrie 15, 2009

CHRISTINE (editura Nemira) este prima (şi deocamdată singura) carte a lui Stephen King pe care am citit-o. La început nu am fost prea convins dacă merită să citesc o carte scrisă de acest autor. Abia după ce am văzut recenzia lui Dan C. Mihăilescu pentru Misery m-am hotărât să încerc şi eu un pic de Stephen King.

Coperta pentru Christine este misterioasă, cu maşina roşie care pare să se îndrepte cu viteză spre tine. Asta m-a şi atras la carte în primul rând. Dintre toate cărţile lui SK pe care le ştiam (Shining, Cimitirul Animalelor, Oraşul BântuIT, etc), Christine mi s-a părut cea mai potrivită.

Pentru a descrie evoluţia personajului Arnie Cunningham, autorul s-a folosit de un alt personaj, Dennis Guilder, care prezintă întâmplările într-un mod obiectiv, povestind totul aşa cum s-a văzut din exterior. Dennis este prietenul cel mai bun al lui Arnie, ceea ce este neaşteptat, având în vedere comportamentul diferit al celor doi: Arnie este un băiat studios, timid şi adesea batjocorit de ceilalţi, iar Dennis este popular, isteţ, prietenos, haios, liceanul ideal.

Apariţia lui Christine în viaţa lui Arnie semnifică începutul sfârşitului. Arnie O iubeşte, O îngrijeşte şi este obsedat de EA. Iar EA nu este deloc ceea ce credeţi că este: Christine este un Plymouth Fury `58, o vechitură de maşină care zace în curtea unui bătrân militar ursuz: Roland D. LeBay.

Totul este ciudat încă de la început, iar pe măsură ce timpul trece, Arnie pare a fi prins într-o cursă, nu  se mai comportă la fel, nu mai este acelaşi băiat de odinioară, îşi neglijează prietenii, iubita şi familia. Tot ceea ce vede în faţa ochilor este Christine, pe care o recondiţionează foarte repede, rezultatul final fiind perfect.

Când crime misterioase încep să se petreacă,  singurul suspect este Arnie, dar nu există nicio dovadă că el ar fi ucis atâţia oameni. Se pare că maşina sa, Christine, este responsabilă. Din acest moment acţiunea prinde un ritm alert, iar cartea abordează şi un stil poliţist.

Am fost captivat de acţiunea acestei cărţi, deşi pe alocuri mi s-a părut că Stephen King ar fi putut să scurteze din descrieri şi să facă un roman ceva mai concentrat. Limbajul folosit este destul de colorat, încercând să redea cât mai bine realitatea. În esenţă, Christine este un roman horror, dar nu asta este singura latură a cărţii. Este şi o carte psihologică, o dramă şi o poveste de dragoste în acelaşi timp. Cu adevărat foarte complexă.

Părerea mea este că partea sumbră a cărţii a fost finalul, care a fost probabil şi motivul principal pentru care specialiştii au încadrat Christine în genul horror.

Deocamdată o să fac o pauză din a citi Stephen King: am impresia că poate creea dependenţă! Nu pot să recomand această carte tututor; cred că pentru a o citi şi a o înţelege trebuie să ai peste 13 ani. Dacă aş citi-o încă o dată, peste cinci ani, ar avea probabil alt impact asupra mea.

Am fost însă convins că autorul îşi merită titlul de rege al horrorului, asta pentru că romanele sale se bazează mult mai mult pe psihic decât majoritatea cărţilor de groază.

Ecranizarea lui John Carpenter lasă însă de dorit, după părerea mea. Aşa că, pentru cei care au văzut filmul şi nu le-a plăcut, ar putea să îi dea o şansă cărţii, pentru că este mult mai complexă şi diferită faţă de film.

5 comentarii

  1. Deci, in primul rand felicitari pt recenzie! In al doilea rand, pt ca am citit cartea am sa comentez si eu asupra a doua aspecte:
    1. Intr-adevar Stephen King creeaza dependenta… rau de tot chiar! :))
    2. Desi nu e politicos o sa te contrazic: Arnie Cunningham nu e personaj principal. De fapt in Christine nici macar nu se poate vorbi despre un protagonist propriu-zis. Daca imi amintesc eu bine cartea are trei parti (s-ar putea sa am insel, a trecut ceva timp)si doua sunt construite pe baza perspectivei lui Dennis… deci daca insisti sa gasesti un personaj principal Dennis ar fi acela. Pna si in final se acorda o importanta secundara mortii lui Arnie…
    Oricum, asta e parerea mea. Mai citeste King. Cine stie, poate devi un narcoman la fel ca mine. Scrie absolut genial!


    • Mersi! Daca stau sa ma gandesc, cad si eu de acord cu tine, cartea nu prea are un personaj principal. Depinde din ce punct de vedere privesti lucrurile.


  2. Nu am citit cartea.Dar voua va placut?


  3. Si eu vreau sa incep cu cartile lui Stephen King. Cat mai curand posibil, dar numai dupa ce citesc Sfidarea si Tunele 3. Aveti vreo propunere despre cartea cu care sa incep dintre cele lui Stephen King?


    • Poti sa incepi chiar cu Christine, pentru ca e la promotie pe siteul Nemira la doar 10 lei. Daca nu, poti incerca Cimitirul Animalelor, Orasul BantuIT, Misery sau Shining (despre care am auzit numai lucruri bune), dar iti spun de acum ca pe astea nu le-am citit, asa ca nu pot garanta ca o sa iti placa.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: