SUB DOM, mamutul de peste 1000 de pagini publicat de Stephen King în 2009 și lansat la noi anul acesta, la editura Nemira, este o capodoperă a literaturii moderne și cea mai bună carte a sa pe care am citit-o eu până acum (mi-a plăcut mai mult decât ORAȘUL BÂNTUIT, ceea ce înseamnă ceva!). E uimitor cum, după atâția timp, la aproape 70 de ani, King încă reușește să producă romane atât de bune și este în stare să își egaleze scrierile care l-au consacrat.
Atunci când este vorba de romane uriașe, complexe, în care nu acțiunea reprezintă punctul central, ci personajele, Stephen King a excelat întotdeauna. Acesta este cazul și în SUB DOM, unde orașul captiv sub dom este doar o premisă a unui roman al personajelor. Acțiunea cărții acoperă în jur de o săptămână, însă reușește să prezinte o multitudine de personaje într-o manieră splendindă, extrem de detaliată, acestea fiind atât de bine conturate, de verosmile, încât îți creează impresia că ceea ce citești reprezintă o poveste bazată pe evenimente reale mai degrabă decât o operă de ficțiune. Ce am mai observat la SUB DOM este că, spre deosebire de alte romane de dimensiuni foarte mari (și mă gândesc aici la Stăpânul Inelelor, pe care îl consider un roman excelent, însă recunosc că pe alocuri m-a plictisit), reușește să păstreze un ritm alert de la început până la sfârșit. Stephen King trece mereu de la un cadru la altul, romanul fiind împărțit în capitole principale, destul de mari ca număr de pagini, și în nenumărate sub capitole de câteva pagini, ce se sfârșesc adesea cu așa-numitele cliffhangers.
Revenind la personaje, deși sunt o mulțime și ai impresia că nu o să le reții numele niciodată (este clar romanul cu cele mai multe personaje pe care l-am citit până acum), când am terminat de citit cartea am fost uimit să descopăr că știam aproape toate personajele, începând de la cadrul medical, la agenții de poliție, funcționarii din oraș și, normal, personajele principale, dintre care cel mai mult mi-a plăcut tocmai eroul negativ al romanului, Big Jim.
James ”Big Jim” Rennie (în imagine Dean Norris în rolul acestuia, în serialul Under The Dome) este Al Doilea Ales al orașului, principalul antagonist al cărții și un personaj de-a dreptul extraordinar. Este un om tiranic, lipsit de scrupule, care își vede numai propriul interes, pare lipsit de sentimente și, așa cum devine din ce în ce mai clar de-a lungul romanului, are o minte de-a dreptul bolnavă. Pentru mine a fost un deliciu să urmăresc evoluția acestui personaj, a cărui dorință de a avea putere ajunge pur nebunească, dar în același timp fascinantă. În încercarea sa de a deține controlul total asupra orașului izolat de lumea exterioară, Big Jim își dezvăluie în întregime caracterul inuman, tiranic, însă nu devine un personaj pe care cititorul să își dorească să îl vadă mort. Probabil că tocmai nebunia sa și faptul că este realmente imprevizibil te face să îți placă să citești despre acest personaj și să încerci mereu să îi ghicești următoarea mișcare.
Pe lângă celelalte personaje principale (Barbara ”Barbie” Dale, eroul cărții, un fost militar ce a lucrat apoi ca bucătar la un restaurant din Chesters Mill, Julia Shumway, curajoasa redactoare a ziarului local , Junior Rennie, fiul lui Big Jim, la care zicala ”așchia nu sare departe de trunchi” se adeverește total, Eric ”Rusty” Everett, unul dintre puținele cadre medicale din oraș și Joe McClatchey, un adolescent cu o inteligență sclipitoare), mi-a mai plăcut extrem de mult și personajul Andy Sanders, Primul Ales al orașului care, în mod normal, ar fii trebuit să ia deciziile în oraș, însă este eclipsat în totalitate de Al Doilea Ales. Drama prin care trecere Andy Sanders mi se pare cumplită. Soția sa moare în primele pagini ale cărții, într-un accident aviatic cauzat de apariția domului, iar unica sa fiică, Dodee Sanders, este ucisă și ea de Junior Rennie. Andy Sanders ajunge într-o stare deplorabilă și, chiar dacă nici înainte nu era genul de persoană impunătoare, pur și simplu nu mai are niciun rol decisiv în Chester’s Mill. Atât el cât și A Treia Aleasă, Andrea Grinell (o dependentă de droguri care totuși se dovedește a avea un caracter foarte puternic) devin niște simple marionete în mâinile lui Big Jim, care reușește să își ia alături de el o mare parte din forțele de ordine din Chester’s Mill, se înconjoară de idioți care îi respectă ordinele mot à mot și devine un fel de dictator ascun în spatele unei măști false a omului politic ce își dorește numai binele orașului și a locuitorilor acestuia.
Cu așa niște personaje și un oraș aflat captiv sub un dom, lipsit de resurse, de ajutor din afară și de informații asupra sursei dezastrului, vă dați seama ce roman superb este SUB DOM. Ceea ce ește de așteptat se întămplă: în situație de criză oamenii devin animale, se îmbrâncesc, fură, nu mai sunt în stare să gândească lucid, ajung să comită crime, se confruntă cu lipsa de resurse strict necesare, încearcă să își ascundă secretele cele mai bine ascunse, iau parte la traficul de influență, la revolte, asistă la încercări eșuate de distrugere a domului și încearcă ei însiși să descopere cauza apariției acestuia…ce să mai, Stephen King a scris o carte de nota 10 pe care o recomand oricui.
SUB DOM nu este un roman horror, precum majoritatea cărților lui King, însă chiar și așa reușește să te înfioare.Vreau neapărat să citesc APOCALIPSA, celălalt roman de acest gen a lui King, despre care mulți spun că ar fi cea mai bună lucrare a sa.
Ah, și să nu uit. Serialul UNDER THE DOME, în afara faptului că pornește de la aceeași idee și împrumută numele câtorva personaje, nu are din punct de vedere al acțiunii mai nimic în comun cu romanul. Totuși, chiar merită să îl vedeți pentru prestația lui Dean Norris în rolul lui Big Jim, singurul personaj care mi se pare foarte apropriat de versiunea literară.
Bookspot 