Archive for Mai 2010

h1

Noi apariţii la Leda…

Mai 26, 2010

Deşi nu pot să spun că sunt un mare fan al cărţilor fantasy-romance ce sunt foarte populare printre tinerii din România, m-am gândit să vă prezint câteva dintre cele mai noi apariţii ale editurii Leda. Este vorba despre volumele 2 şi 3 din seria Academia Vampirilor, de Richelle Mead, respectiv INIŢIEREA şi ATINGEREA UMBREI, primul volum din seria Cărţile Sângelui, de Tanya Huff, mai exact PREŢUL SÂNGELUI şi o carte despre care nu v-am mai vorbit deloc, intitulată NU PLÂNGE SUB CLAR DE LUNĂ şi scrisă de Heather Davis.

INIŢIEREA, de Richelle Mead (Academia Vampirilor, vol. 2)

Când iubirea şi gelozia se ciocnesc pe pârtie, vacanţa de iarnă devine sângeroasă…

Un atac inopinat al strigoilor pune pe jar toată Academia Sf. Vladimir, care își trimite în grabă elevii într-o vacanţă obligatorie la schi. Dar peisajul mirific de iarnă şi staţiunea elegantă din Idaho nu oferă decât un iluzoriu sentiment de siguranţă. Cum trei dintre elevi fug din cantonament pentru a-i ataca la rândul lor pe oribilii strigoi, Rose şi Christian îşi unesc eforturile pentru a le sări în ajutor. Numai că eroismul are preţul lui…

ATINGEREA UMBREI, de Richelle Mead (Academia Vampirilor, vol. 3)

Rose ştie de interdicţia de a iubi un alt gardian. Prietena ei cea mai bună, Lissa – ultima prinţesă Dragomir – este prioritatea numărul unu. Din nefericire, când vine însă vorba despre irezistibilul Dimitri Belikov, unele reguli par sortite să fie încălcate…

O premoniţie întunecată încolţeşte în mintea lui Rose şi umbrele fantomatice prevestesc un rău cumplit ce se aproprie tot mai mult de porţile de fier ale Academiei. Strigoii strâng cercul şi cer răzbunare pentru vieţile luate de Rose. Într-o luptă mai aprigă decât cel mai îngrozitor coşmar, Rose va trebui să aleagă între viaţă, dragoste şi cele două fiinţe care contează cel mai mult pentru ea…dar oare alegerea sa înseamnă că doar unul din ei va supravieţui?

PREŢUL SÂNGELUI, de Tanya Huff (Cărţile Sângelui, vol. 1)

Vicki Nelson, fost detectiv la Brigada Omucideri a Poliţiei din Toronto, în prezent detectiv particular, este martoră la primul atac al forţei întunecate care în curând va răspândi domnia terorii asupra metropolei canadiene. Pe măsură ce omorurile înfricoşătoare se înşiră unul după altul, Vicki se vede prinsă în plasa unei anchete care o face să reia de unde o lăsase relaţia pasională şi furtunoasă cu fostul ei partener din poliţie, Mike Celluci, chiar dacă între timp face echipă cu scriitorul Henry Fitzroy, într-o încercare disperată de a lua urma atacatorului. Pentru că Fitzroy, care este vampir şi fiul bastard al regelui englez Henric VIII, posedă cunoştinţe mai presus de cele ale muritorilor, adunate de-a lungul secolelor pe care le-a petrecut controlându-şi propria fire nedomolită… şi setea de sânge.

http://shaukisbookcase.files.wordpress.com/2010/05/cop-nu-plange.jpgNU PLÂNGE SUB CLAR DE LUNĂ, de Heather Davis

Lumina lunii îţi poate schimba radical viaţa.
Şi totul începe atât de simplu…
Tu. El. Luna.
Te-ai ars!

De acord, poate că în ultima vreme Shelby a făcut câteva greşeli în relaţiile cu băieţii (dar de unde să ştie că Wes „împrumutase” acel Porsche?). Însă mama ei vitregă reacţionează de-a dreptul exagerat când o prinde seara — după ora la care ar fi trebuit să fie în casă — sărutându-se cu un coleg de liceu.
Urmarea? Toate planurile de vară ale fetei sunt anulate, iar ea se vede nevoită să-şi facă bagajele şi să plece într-o tabără de reeducare. Adio rochie de bal! Adio bocanci de mers în drumeţii!
Dar Tabăra Semilunii devine un loc interesant când în cale îi apare fermecătorul Austin Bridges al III-lea, fiul unei vedete rock. Tânărul ascunde însă un teribil secret, pe care i-l dezvăluie noii sale prietene: este vârcolac! Shelby ştie limpede că nu ar trebui să se încurce cu un băiat care i-ar complica viaţa, dar nu poate întoarce spatele unui tip aflat la greu, mai ales când acesta arată atât de bine!
De aici nu mai este decât un pas până la o poveste de iubire, din care nu lipseşte magia clarului de lună…



h1

POVEŞTILE VRACIULUI- Vrăjitoarele, de Joseph Delaney

Mai 22, 2010

Cred că nici nu se putea moment mai potrivit să citesc POVEŞTILE VRACIULUI – Vrăjitoarele, decât tocmai acum, nu cu mult timp înainte de lansarea celei de-a şaptea cărţi din Cronicile Wardstone, COŞMARUL VRACIULUI, care apare pe 9 iunie, la BOOKFEST 2010.

În POVEŞTILE VRACIULUI – Vrăjitoarele, Joseph Delaney ne încântă cu 5 povestioare, una mai interesantă ca cealaltă, toate foarte originale şi menite să îi (re)stârnească interesul cititorului. Eu unul sunt oricum un fan declarat al Cronicilor Wardstone, însă, citind aceste scurte poveşti, am ajuns să nu mai am deloc răbdare până la lansarea următorului volum, despre care am auzit că ar fi grozav, mult mai bun decât SACRIFICIUL VRACIULUI.

Prima poveste, cea a lui MEG SKELETON, este povestită din punctul de vedere al lui John Gregory şi ne dezvăluie adevărul despre cum a ajuns Vraciul să se îndrăgostească de o vrăjitoare lamia şi lămureşte fanii seriei în multe privinţe. Este o povestioară pe alocuri destul de înfricoşătoare şi foarte uşor de citit.

Apoi, urmează povestea DOREI SLINOASA, o vrăjitoare din clanul Deane introdusă în această serie. Iarăşi, o poveste foarte captivantă, care te ţine în suspans de la început până la coadă şi este în stilul clasic al lui Joseph Delaney, fiind relatată la persoana I de către Dora Slinoasa.

A treia poveste (şi cea mai reuşită) este povestea lui GRIMALKIN, cea mai înfricoşătoare dintre toate, o poveste care bagă fiorii în cititori şi căreia i se potriveşte cu certitudine averismentul cărţii de a nu fi citită după miezul nopţii. Dacă v-aţi întrebat vreodată cum a ajuns Grimalkin să fie vrăjitoarea asasină a clanului Malkin, de ce este atât de periculoasă şi cum a reuşit să o înfrângă pe fosta asasină, aici veţi găsi toate răspunsurile. Este fascinant să citeşti o poveste spusă tocmai din punctul de vedere al lui Grilmalkin şi să încerci să îi înţelegi modul de gândire şi acţionare, căci este un personaj foarte complex şi, de asemenea, are o inteligenţă ce îi permite să îşi creeze nişte strategii de luptă letale.

Ultimele două poveşti, cea a lui ALICE ŞI SORBITORUL DE CREIERE şi cea a VRĂJITOAREI BANSHEE sunt şi ele foarte interesante (deşi nu se ridică la nivelul poveştii lui GRIMALKIN) şi îi au drept protagonişti pe Alice Deane, repsectiv Tom şi vraciul Arkwright. Dacă povestea lui Alice nu este decât un prequel la UCENICUL VRACIULUI, ei bine, VRĂJITOAREA BANSHEE pregăteşte cititorii pentru COŞMARUL VRACIULUI şi conturează o mulţime de noi personaje ale răului.

Punând toate cele cinci poveşti la un loc, aveţi în faţă POVEŞTILE VRACIULUI – Vrăjitoarele, un volum adiţional al Cronicilor Wardstone ce va încânta fanii cu siguranţă!

NU UITAŢI: Pe 9 iunie, la Bookfest se lansează COŞMARUL VRACIULUI.

Vraciul, Tom şi Alice se întorc din Grecia doar pentru a găsi Comitatul sub

asediu, iar casa Vraciului, distrusă de foc. Preţioasa lui bibliotecă a fost mistuită de flăcări, aşa că cei trei se refugiază pe insula Mona. Aceasta e însă subjugată de un şaman, iar Vraciul, Tom şi Alice sunt întâmpinaţi cu ostilitate şi au de înfruntat sălăşluitori ai Întunericului.

În vreme ce Alice scapă ca prin urechile acului de vânătorii de vrăjitoare de pe insulă, pe Mona apare un duşman mult mai puternic… Osoasa Lizzie, proaspăt scăpată din puţul Vraciului, are ambiţii măreţe: să ocupe tronul insulei. Pentru asta, îl supune pe maleficul bugan săpător de tuneluri, o creatură care fură anima sau forţa vitală din victimele sale nevinovate. Avându-l pe bugan drept armă secretă, va reuşi Osoasa Lizzie să devină o Regină Vrăjitoare atotputernică?

h1

SIRENA de Angie Sage

Mai 8, 2010

Până de curând credeam că MAGIE, primul volum, este şi cel mai bun din seria Septimus Heap. Nu zic că celălalte nu au fost foarte bune, dar mereu am rămas cu impresia că MAGIE a avut ceva mai special. Totuşi, citind SIRENA, am ajuns la concluzia că este cea mai bună carte din serie, un pic mai bună chiar şi decât MAGIE.

Angie Sage a ales momentul perfect să schimbe decorul cărţii, mutând pe parcurs acţiunea de la Castel până pe Insula Sirenei, una dintre cele Şapte Insule şi, în acelaşi timp, un loc ce merită explorat de către cititori. Dacă v-aţi obişnuit cu străduţele din Castel, Hardughia, Portul, Turnul Vrăjitorilor şi aşa mai departe, ei bine, în SIRENA descoperiţi o mulţime de locuri noi şi foarte interesante, care, deşi nu sunt la fel de complexe, vă vor fascina cu siguranţă.

SIRENA este diferită de ceea ce ştiam, dar într-un mod bun, căci păstrează esenţa seriei Septimus Heap, dar schimbă atmosfera, care, pe lângă faptul că este – mai ales de la jumătatea cărţii – foarte alertă, are şi foarte multe răsturnări de situaţie, chiar dacă iniţial pare foarte predictibilă.

Unul dintre personajele pline de umor ce a fost introdus în această carte este Du-Hî, un duh leneş şi nemulţumit, care şi-ar dori mereu să doarmă şi să nu îi respecte ordinele Stăpânului său, Septimus. În contrast cu Du-Hî se află personaje mult mai înfricoşătoare şi mai misterioase, introduse şi ele tot în această carte. Căpitanul Fry, gemenii Crowe şi Sirena sunt noile personaje negative pe care Angie Sage le-a inventat special pentru acest volum. Dacă DomDaniel vi se părea periculos, este foarte posibil să vă schimbaţi mult părerea, căci Sirena, un spirit periculos ce sălăşluieşte în Iscoditoare, un turn de pe Insula Sirenei, le dă de furcă lui Septimus şi prietenilor săi, iar puterea ei nu este deloc de neglijat (este în stare să creeze Proiecţii vorbitoare, lucru foarte dificil).

Pe lângă relaţia dintre Septimus şi prietenii săi, în SIRENA sunt dezvoltate mult şi relaţiile dintre alte personaje, cum ar fi Jenna şi  tatăl ei, Milo Banda, care deşi ar trebui să fie foarte apropriaţi, nu se înţeleg chiar aşa de bine. Iarăşi, Beetle (cunoscut şi sub numele de Cărăbuş) pare să aibă nişte senimente foarte bine ascunse faţă de Jenna, iar Jackey Fry (copilul cruntului Theodophilus Fry) o admiră pe Lucy Gringe, care deja are o relaţie cu Simon.

Aşadar, deşi este o carte în care tema principală este fantasticul combinat cu prietenia şi relaţia în familie, SIRENA (la fel ca şi celelalte cărţi din seria Septimus Heap) are câte puţin din toate, şi cum spuneam şi mai sus, umorul este elementul cheie, care o face şi pe Angie Sage o autoare ceva mai specială.

Cartea se încheie într-un mod ce îi lasă pe cititori cu multe aşteptări pentru următorul volum, DARKE, despre care cred că va fi cel puţin la fel de bun ca acesta. Este păcat că seria Septimus Heap va cuprinde doar şapte volume, căci acest univers pare să mai aibă foarte multe de de dezvăluit.

În loc de final, o să scriu despre ceva ce nu obişnuiesc să precizez în recenziile mele: despre aspectul cărţii. Arată extraordinar!!! Cartonată, cu supracopertă, folio auriu? Ce ar putea fi mai bine de atât? Noroc că cei de la Corint nu au ales să o publice în acelaşi format cu EXPEDIŢIA.

PS: Felicitări şi Irinei Bojin, care, ca întotdeauna, a realizat o traducere foarte reuşită!