Archive for the ‘Aventuri’ Category

h1

RĂZBOIUL PULBERII NEGRE de Naomi Novik, în curând la Nemira!

Ianuarie 13, 2013

Războiul Pulberii Negre, al treilea volum din seria TEMERAIRE, scrisă de Naomi Novik, va apărea pe 27 ianuarie la editura Nemira. Din aceaşi serie au mai apărut Dragonul Maiestăţii Sale şi Tronul de Jad.

temer3

TEMERAIRE este o serie de romane de istorie alternativă, în care autoarea, Naomi Novik, prezintă Războaiele Napoleoniene într-o manieră inedită, combinând istoria cu fantasticul şi dând naştere unei poveşti foarte reuşite, în care este prezentată aventura lui Will Laurence, pilotul dragonului Temeraire, care luptă alături de celelalte forţe de luptă din secolul XVIII, corăbiile şi armata terestră.

h1

S-a lansat SEPTIMUS HEAP 6: FIEFUL!

Octombrie 17, 2012

Din 18 octombire veţi găsi în librării volumul 6 (şi penultimul în acelaşi timp) din seria Septimus Heap, de Angie Sage. Se numeşte FIEFUL (în engleza îi zicea Darke…ceea ce s-ar fi tradus mai degrabă  Întuneric, dar mă rog). Cartea are 640 de pagini, costă 44,99 RON şi este tradusă de Irina Bojin (cea care a tradus şi volumele precedente).

În cea de-a şasea carte a acestei serii magice, Alther Mella este izgonit, un Fief întunecat învăluie Castelul, iar un dragon întunecat se află în libertate. Septimus Heap trebuie să-şi folosească toată priceperea pentru a salva de la distrugere Castelul şi Turnul Vrăjitorilor. Şi pentru aceasta, trebuie să pătrundă în Întuneric, dar nu o poate face singur. Cu ajutorul Jennei, al lui Alther Mella, Marcellus Pye şi fratelui înstrăinat al lui Septimus, Simon Heap, Septimus şi Marcia Overstand se luptă cu Întunericul acaparator. Oare va reuşi Septimus să-şi apere lumea magică? Scrisă cu bine-cunoscutul umor al lui Angie Sage, SEPTIMUS HEAP, CARTEA A ŞASEA: FIEFUL este o captivantă aventură fantastică, plină de momente surprinzătoare, de emoţii neaşteptate şi de întâmplări amuzante.

Ce să mai zic, abia aştept să o citesc. Mai rămâne să apară şi volumul 7, Fyre, şi gata şi cu seria asta minuntată.

h1

MOŞTENIREA, de Christopher Paolini

Octombrie 8, 2012

Şi aşa s-a mai terminat una din seriile mele favorite de fantasy: Moştenirea, de Christopher Paolini. E o senzaţie plăcută să aflii dezondământul unei poveşti pe care ai început să o descoperi cu mulţi ani în urmă (pe primul volum l-am citit acum aproximativ 6 ani, în perioada în care apăruse şi filmul), din care ai senzaţia că faci parte şi care începe să semene cu serialele alea lungi de la televizor, la care trebuie să aştepţi ani buni să afli deznodământul. Încă de la început mi-a plăcut foarte mult seria Moştenirea şi l-am admirat pe Paolini, care a scris primul volum, Eragon, la o vârstă foarte fragedă pentru un scriitor şi a evoluat foarte mult în al doilea volum, Eragon II: Cartea primului născut şi în cel de-al treilea, Brisingr. Nu mi s-a părut însă să existe o astfel de evoluţie şi în ultimul volum, iar dezodământul nu s-a ridicat la aşteptările mele. Este foarte ciudat cum toată cartea mi s-a părut scrisă bine şi pe alocuri chiarfoarte bine, exceptând finalul, care deşi ar fi trebuit să fie cea mai bună parte din volum (dacă nu din toată seria), aproape m-a plictist. Nu zic că nu mi-a plăcut sau că nu a fost destulă acţiune (dacă era vorba de finalul unui roman de 400 de pagini care nu avea în spate alte trei volume, mi s-ar fi părut perfect). Fiind însă al patrulea volum dintr-o serie de epic fantasy şi având în vedere că Christopher Paolini a spus chiar el că nu are loc în volumul 3 să sfârşească povestea aşa cum îşi doreşte şi din cauza asta l-a scris şi pe al patrulea,  mă aşteptam la ceva mult mai ieşit din comun la finalul aventurii lui Eragon. Pur şi simplu mi s-a părut mult prea previzibilă acţiunea din ultima parte a cărţii şi din acest motiv (pentru mine) nu a mai existat decât foarte puţin suspans. A fost un final scris pe reţeta clasică, cu care deja m-am obşinuit după ce am citit atâtea cărţi fantasy: apar o groază de ajutoare neaşteptate, moare un personaj important ( măcar  dacă se întâmpla ca în Harry Potter, unde au murit multe personaje foarte iubite de Harry şi a existat un impact mai mare asupra cititorului) şi, bineînţeles, binele învinge răul şi lucrurile revin la normal (normalitatea  e o stare de care Alagaësia se cam dezobişnuise în sutele de ani petrecute sub tirania lui Galbatorix).

În fine, acum poate sunt şi eu prea negativist şi mă leg numai de finalul romanului. Au existat multe părţi care mi-au plăcut, multe dintre ele chiar mărunţişuri (deşi e un pic spoiler, vreau să zic că mi-a plăcut enorm de mult un capitol în care Eragon revizitează mormântul lui Brom, despre care acum ştia că îi este tată spre deosebire de momentul în care acesta murise, şi se gândeşte că, având puteri mult mai mari, poate ar fi în stare să îl readucă la viaţă; află însă că acest lucru este imposibil, fiind împotriva naturii ca morţii să se întoarcă pe Pâmânt, chiar şi într-o lumea împânzită de magie precum Alagaësia). Mi-a mai plăcut foarte mult şi cum au evoluat două personaje: Murtagh (toată povestea sa, care totuşi nu a fost elucidată în totalitate nici măcar în acest ultim volum, m-a fascinat), respectiv Orrin, Regele Surdei, despre care o să vă puneţi toată cartea întrebarea dacă este de partea lui Eragon sau îl va trăda. Iar Galbatorix, pe care Eragon îl întâlneşte în sfârşit, mi s-a părut portretizat foarte bine, însă nu perfect. Mai era nevoie de un pică muncă din partea lui Paolini (eventual să ne prezinte istorie a personajului sau ceva care să ne ajute să îl înţelegem mai bine) şi ar fi ieşit un personaj extraordinar. Aşa, am rămas cu senzaţia că mai trebuia să aflu ceva despre Galbatorix, că ni s-a ascuns un detaliu sau motivul care l-a transformat într-un tiran.

Ce să mai comentez, e destul de greu de dat un verdict şi nu pot să zic nici „Da, ăsta a fost finalul de care avea nevoie povestea!Aşa cărţi să tot mai scrie Paolini!”, dar nici să mă apuc să zic că nu mi-a plăcut, că nu a fost bine scrisă sau ca fost un eşec. După mine, Moştenirea, ca şi serie, a fost foarte, foarte reuşită, dar ca şi ultim volum… o carte bună, dar atât.

Ca o concluzie, vreau să recomand  Moştenirea (sau Eragon, cum se zice în popor) tuturor împătimiţilor de fantasy.  Se află clar în top 10 (ba nu, 5!) al seriiilor fantasy pe care le-am citit eu până acum şi, deşi nu se ridică la acelaşi nivel cu Stăpânul Inelelor, este scrisă într-un mod mult mai accesibil pentru cititorii tineri, cărora cu siguranţă le va deschide apetitul pentru roamne fantasy de mari proporţii (mulţi se sperie când văd cărţi aşa de groase, mai ales când sunt în serii :)), aşa cum fac eu cu Cântec de Gheaţă şi Foc de George R.R. Martin, serie pe care îmi propun să o citesc de foarte mult timp).

h1

DESTINUL VRACIULUI de Joseph Delaney

Iulie 30, 2012

Cronicile Wardstone se aproprie de sfârşit şi asta se simte şi în DESTINUL VRACIULUI, căci toate evenimentele duc, încetul cu încetul, spre climaxul poveştii. Confruntarea finală dintre bine şi rău este pe cale să înceapă, iar în acest volum Tom şi Vraciul fac tot posibilul să găsească soluţii pentru a scăpa de pericolul reprezentat de Diavol, dar şi pentru a supravieţui în Irlanda, ţara în care s-au refugiat din cauza războiului din Comitat.

Destinul Vraciului a fost , aşa cum ne-a obişnuit seria, o lectura foarte captivantă. Este un lucru rar să scrii o serie cu atâtea volume, care se învârt în jurul aceluiaşi subiect, fără să plictiseşti cititorii , iar Delaney dă în continuare dovadă că ştie exact cum să-îşi dozeze romanele astfel încât acestea să nu fie nici scurte şi lipsite de conţinut important, dar nici lungi şi plicticoase. Având în vedere că Destinul Vraciului este al 8-lea volum din seria ce se pare că va cuprinde 10 cărţi, cititorii ştiu deja foarte multe despre persoane, aşadar nu au loc prea multe dezvăluiri importante pe parcurusul cărţii (spre deosebire de volumele anterioare), povestea bazându-se de această dată pe acţiune şi evenimente ce schimbă mai mult sau mai puţin soarta personajelor.

Am observat că lui Joseph Delaney îi place în ultimul timp să extindă lumea Wardstone. Această nu se mai rezumă la Comitat, căci începând cu volumul şase, Sacrificiul Vraciului, personajele au călătorit  în Grecia, pe Insula Mona, în Irlanda în acest volum iar, în a 9-a carte, vor călători chiar în Transilvania, ceea ce mă entuziasmează foarte tare, mai ales că vor apărea persoanje fantastice specifice ţării noastre.

Bineînţeles că în Irlanda Tom şi Vraciul înfruntă pericole noi, precum magii-ţapi şi năhoadele, primesc noi ajutoare şi încearcă şi ei, la rândul lor să rezolve problemele din ţinuturile în care ajung, însă cele mai mari eforturi le depun pentru a găsi o cale de a îl înfrânge pe Diavol, căci singurul lucru care îi stă acestuia în cale este ulciorul cu sânge. Grimalkin joacă din şi ea un rol decisiv în ceea ce priveşte destinul lui Tom, fiind probabil cel mai periculos aliat al acestuia.

Povestea din Coşmarul Vraciului are şi ea continuitate, căci zeiţa corb Morrigan se află printre personajele ce apar din nou în serie, iar uciderea vrăjitoarei celtice din volumul precedent reprezintă premiza unei alte improtante confruntări ce îi pune viaţa în pericol lui Tom.

Ar mai fi destule lucruri de spus despre Destinul Vraciului, însă cred că nu are rost să vă stric surprizele şi vă voi lăsa vouă plăcerea de a citi aceasta carte ce continuă onorbil seria, dar în acelaşi timp ne întristează căci ne dăm seama că în curând ne vom lua adio de la lumea din Cronicile Wardstone şi de la una dintre puţinele serii ce, în opinia mea, se ridica la nivelul lui Harry Potter. Abia aştept să citesc şi al 9-lea volum, Sângele Vraciului (Spook’ Blood) şi să aflu odată ce e cu coperta şi titlul acestuia, care pe mine ma sperie!

h1

MOŞTENIREA şi DESTINUL VRACIULUI, în curând în librării!

Mai 31, 2012

Editura Rao lansează pe 25 iunie Moştenirea, de Christopher Paolini, al patrulea titlu din seria ce cuprinde Eragon, Eragon II: Cartea Primului Născut şi Brisingr.

Fanii seriei pot rezerva al patrulea volum de la Târgul de Carte Bookfest, ce de desfăşoară la Romexpo Bucureşti între 31 mai şi 3 iunie la preţul de 42,99 lei.

De asemenea, Destinul Vraciului, volumul VIII din seria Cronicile Warstone de Joseph Delaney, va apărea pe 1 iunie la editura Corint Junior, fiind şi el disponibil la Târgul de Carte Bookfest cu reducere de 25%. Cartea are formatul 12 x 16,5 cm, este  cartonată cu supracopertă, are 384 pagini şi costă 39,90 lei (fără reducere).

h1

A apărut primul trailer pentru THE HOBBIT – AN UNEXPECTED JOURNEY

Decembrie 21, 2011

Filmul se va lansa anul viitor, pe 14 decembrie, fiind prima parte din ecranizarea romanului HOBBITUL, prequel al seriei STĂPÂNUL INELELOR în care se povesteşte cum a ajuns inelul la Bilbo Baggins. Regia îi aparţine tot lui Peter Jackson, care a realizat şi trilogia STPĂNÂNUL INELELOR, iar din distribuţie fac parte actori care au jucat şi in trilogie. Ce părere aveţi de trailer?

 

h1

MAGIE ÎNTUNECATĂ de Philip Kerr

Octombrie 13, 2011

Înainte de toate, scuzaţi absenţa îndelugată de pe blog. A fost o perioadă în care pur şi simplu nu am mai avut starea să mă ocup şi de asta şi nu am avut nici motivaţia necesară (editurile de pe la noi s-au cam lăsat de publicat romane în genul celor recenziate pe acest blog). S-ar putea să postez rar în continuare, s-ar putea să postez mai des. Din pacate, nu promit nimic.

O să încep recenzia propriu-zisă prin a spune că Philip Kerr şi P.B. Kerr sunt unul şi acelaşi şi că, în afară de cărţile din seria Copiii Lămpii Fermecate (apropo, apare una nouă acuşi în străinătate!) nu am mai citit nimic de acest autor.

Am sesizat anumite diferenţe între stilul lui Philip Kerr cu care eram obişnuit şi cel abordat în MAGIE ÎNTUNECATĂ (Dark Matter în engleză, nu prea sunt mulţumit de traducere).

Când am văzut prima oara această carte, cu mult timp în urmă, eram convins că e o poveste fantasy, mai întuncată şi dedicată adolescenţilor. Ei bine, defapt nu este aşa.

MAGIE ÎNTUNECATĂ (apărută la editura Leda) este un roman de mister, aproape poliţist, cu acţiunea situată în Londra secolul XVII, care aşa cum zice şi  synopsis-ul, „ne face cunoştinţă cu strălucita minte a lui Newton şi măiestria protejatului său fidel, Christopher Ellis”.

Ei bine, pe scurt este vorba despre nişte crime ce au loc în Turnul Londrei şi despre cum Isaac Newton, Custode al Monetăriei (deşi nu mulţi ştiu, celebrul savant chiar a deţinut această funcţie spre sfârşitul carierei) şi tânărul său ajutor, Christopher Ellis (chiar a existat în realitate, deşi nu se ştiu prea multe despre el) încearcă să afle care sunt autorii acestor crime. Iniţial consideră că are legătură cu falsificatorii de monede, însă spre final descoperă cu totul şi cu totul altceva.

Sunt lucruri care mi-au plăcut la acest roman şi lucruri care nu mi-au plăcut. O să încep cu ce nu mi-a plăcut, pentru a lăsa laudele la sfârşit. În primul rând (şi am observat că nu sunt singurul nemulţumit de acest lucru), există prea multe asemănari izbitoare între Newton şi Sherlock Holmes . Kerr l-a portretizat pe omul de ştiinţă atât de asemănător cu Holmes încât, dacă nu ar fi numele personajului, aproape că nu ţi-ai da seama că citeşti o carte despre Isaac Newton! Mi-ar fi plăcut ca autorul să se axeze mai mult pe personalitatea acestui personaj decât pe acţiune, însă a fost exact pe dos. În al doilea rând, au fost nişte părţi din carte cărora nu le-am văzut deloc rostul, şi aici vorbesc despre nişte scene de dragoste foarte forţate, în care actul sexual este descris prea detaliat. Nu prea au avut treabă cu stilul cărţii, nu se legau deloc. Dacă era roman de dragoste, întelegeam, dar aşa, mi-a creat impresia că e scrisă de un adolescent cu fantezii neîndeplinite, care se eliberează de „pofte” prin scris.

Poate am eu o gândire inocentă, dar în orice caz, scenele astea nu prea mi se par potrivite pentru cititorii cu vârste mai mici. În fine, cred că romanul ar fi putut fi scurtat cu vreo 50 de pagini, existând porţiuni plicticoase, care nu prea m-au încântat. Un alt minus (foarte mic) pe care îl dau cărţii este modul în care este structurată. Cred că era mult mai plăcut dacă avea mai multe capitole mai mici, decât patru blocuri uriaşe de masă.  Ştiu că e subiectiv, dar eu chiar nu suport capitolele de 50 de pagini.

Deja am început să critic prea mult cartea şi aveam de gând să scriu o recenzie echilibrată. Totuşi, MAGIE ÎNTUNECATĂ a avut şi nişte atuuri. În primul rând, atmosfera Londrei  secolului XVII a fost surprinsă foarte, foarte bine, iar autorul a fost  bine documentat din punct de vedere istoric. Au fost menţionate multe evenimente ce s-au petrecut în realitate, iar foarte multe dintre personaje chiar au existat. Nu putem avea siguranţa că autorul a surprins aşa cum trebuie caracterul personajelor (cel puţin, aşa cum ziceam şi mai devreme, pe Newton eu mi-l imaginam diferit, mult mai exentric, altfel decât stilul său din carte). Este normal să existe diferenţe între istoria reală şi cea povestită în această carte, dar e imposibil să nu îţi faci o idee despre situaţia acelor vremuri în urma citirii acestei cărţi.

O să închei spunând că, deşi prefer Copiii Lămpii Fermecate pentru simplul fapt că este o lucrare mai originală,  recunosc că MAGIE ÎNTUNECATĂ este mult mai potrivită pentru cititorii mai maturi, care preferă realismul  în loc de ficţiune şi sunt pasionaţi de cărţi bazate pe istorie. Dacă nu ar fi fost vorba despre un roman ce îl are personaj pe Newton, aş fi zis că este un roman poliţist foarte bun, însă dacă aveţi alte aşteptări, mai exact să vreţi să aflaţi mai multe despre omul din spatele ştiinţei şi cum era în viaţa de zi cu zi cel ce a descoperit gravitaţia, s-ar putea să fie o lectură dezamăgitoare.