Archive for the ‘Literatură Clasică’ Category

h1

Bookspot Top 2009

Decembrie 28, 2009

Parcă ieri scriam topul Bookspot pentru anul 2008, că a şi venit timpul să scriu un nou top, de această dată pentru 2009, şi să vă urez tuturor un an nou fericit!

Anul trecut pe primul loc se situa Greşeala Vraciului, de Joseph Delaney, urmată imediat de Tunele 2- În Adâncuri. Acum lucrurile stau cam aşa…

Locul 10

SACRIFICIUL VRACIULUI, de Joseph Delaney (editura Corint Junior)

Mi-e greu să pun Sacrificul Vraciului pe locul 10, dar la fel de greu şi să pun celelalte cărţi pe alte locuri. Nu mi-a displăcut, dar parcă nu a fost nici la fel de bună ca primele (deşi iniţial am afirmat că a fost la fel de bună). Oricum , am încredere în Delaney şi sunt sigur că volumul şapte ne va întrece aşteptările.

Locul 9

TÂNĂRUL SAMURAI- CALEA RĂZBOINICULUI, de Chris Bradford (editura Corint Junior)

Nu credeam că îmi vor place atât de mult vieţile samurailor! Am citit cartea în două zile şi mi-a plăcut de la cap la coadă!

Locul 8

CHARLIE BONE ŞI CĂLĂTORUL ÎN TIMP, de Jenny Nimmo (editura Corint Junior)

Chiar mi-a plăcut continuarea aventurilor lui Charlie Bone, un fel de Harry Potter, dar totuşi diferit din foarte multe puncte de vedere. Cred că o să mai dureze ceva până la continuare…

Locul 7

SAGA AMURG, de Stephenie Meyer (editura Rao)

Cele patru cărţi din Saga Amurg au provocat şi în România un adevărat fenomen! Nu sunt obsedat de această serie, nici nu mi se pare chiar aşa de bună cum li se pare altora, însă merită şi ea un loc de onoare în top.

Locul 6

ENIGMA PORTALULUI BLESTEMAT, de P.B. Kerr (editura Corint Junior)

Aproape că uitasem să includ în top această carte, care m-a fermecat, la fel ca şi restul cărţilor din seria Copiii Lămpii Fermecate. Recomand această serie tuturor!

Locul 5

EXPEDIŢIA, de Angie Sage (editura Corint Junior)

Şi această carte a fost foarte bună, continuând în acelaşi stil captivant aventurile lui Septimus Heap. Anul viitor apare Sirena, următorul volum din serie!

Locul 4

STĂPÂNUL INELELOR, de J.R.R. Tolkien (editura Rao)

Merita un loc mai bun în top, dar încă nu am terminat de citit seria (ruşine mie) şi nu m-am putut hotărî. În orice caz, pot spune despre Stăpânul Inelelor că este o carte foarte complexă, descrisă atât de bine încât pare reală. Totuşi limbajul lui Tolkien este un pic mai dificil, aşadar cred că această serie este indicată cititorilor mai mari (peste 12 ani).

Locul 3

TUNELE 3- ÎN CĂDERE LIBERĂ…, de Roderick Gordon şi Brian Williams (editura Corint Junior)

Seria Tunele rămâne una dintre preferatele mele, iar modul în care s-a încheiat Tunele 3 m-a făcut să aştept cu nerăbdare următoarea carte din serie, Closer.

Locul 2

JOCURILE FOAMEI şi SFIDAREA, de Suzanne Collins (editura Nemira)

Jocurile Foamei m-a fascinat. Sfidarea a fost mai bună decât Jocurile Foamei. Dacă începutul nu părea chiar aşa de promiţător, ei bine, până la sfârşit, aveam parte de o acţiune atât de alertă şi captivantă încât nu mai puteam să mă opresc din citit!

Locul 1

ACADEMIA COŞMARURILOR, de Dean Lorey (editura Corint Junior)

Cartea asta m-a fascinat, iar stilul mi-a amintit mult de Harry Potter! Am citit şi volumul doi din serie, care a fost cel puţin la fel de bun. O serie grozavă, pe care o recomand în special băieţilor!

Pentru restul topului, doar urmăriţi articolele mele de pe blog. Însă cărţile din top 10 se află defapt pentru mine toate pe locul 1.

Anunțuri
h1

despre Stăpânul Inelelor şi primul volum, Frăţia Inelulu

Iulie 4, 2009

Sunt convins că Stăpânul Inelelor (Frăţia Inelului, Cele Două Turnuri şi Întoarcerea Regelui, editura RAO) este cea mai cunoscută serie scrisă de J.R.R. Tolkien. Am auzit foarte multe cuvinte de laudă despre această trilogie. În primul rând, Stăpânul Inelelor este considerat de foarte multe persoane cel mai bun roman fantasy din lume, iar filmele adaptate după serie au fost şi ele un real succes, fiind câştigătoare a numeroase premii Oscar. Trilogia Stăpânul Inelelor îmi este cunoscută de foarte mult timp, însă până de curând am fost mulţumit doar cu vizionarea filmelor, calea cea mai uşoară de a pătrunde în lumea lui Tolkien. În ultimul timp am fost destul de nesigur în ceea ce priveşte opera lui Tolkien. Câţiva cititori de fantasy mi-au spus că li s-a părut plină de descrieri, dificilă de înţeles şi mai degrabă plictisitoare decât captivantă. Prima încercare de a citi volumul întâi, Frăţia Inelului, a fost nereuşită, iar cartea a zăcut neatinsă în bibliotecă încă câteva luni, până când  a venit vacanţa şi mi-am spus că a sosit momentul să pătrund în Pământul de Mijloc, „teritoriul” lui Tolkien.

Într-adevăr, cartea începe cu o introducere şi un prolog care s-ar putea să vă facă să lăsaţi totul baltă, deşi vă sugerez să citiţi partea despre găsirea inelului, asta dacă nu aţi citit deja Hobbitul. Povestea propriu-zisă începe abia de la capitolul 1. Mi se pare inutil să scriu un rezumat al cărţii. Ar însemna să scriu rânduri întregi din care s-ar putea să nu înţelegeţi mare lucru. Totuşi, pentru doritori, găsiţi aici unul foarte bun.

Trebuie să spun că au dreptate şi cititorii nemulţumiţi de serie, dar şi cei care o adoră. Într-adevăr, Tolkien are un stil diferit de mulţi alţi autori. Ceea ce nu prea mi-a plăcut au fost anumite descrieri prea lungi şi scurtele fragmente în versuri. În rest am fost captivat de poveste şi impresionat, chiar uimit de complexitate aceasteia. Tolkien este un Creator ale cărui unelte nu au fost decât imaginaţia şi perseverenţa, foaia de hârtie şi condeiul. Pe lângă aventura principală a hobbitului Frodo Baggins, Tolkien reuşeşte să creeze o istorie atât de detaliată încât poate fi luată drept reală. Pe lângă evenimentele istorice ale Pământului de Mijloc, Tolkien a creat şi hărţi foarte detaliate şi limbaje specifice raselor din acea lume imaginară: hobbiţi, oameni, elfi, gnomi şi mulţi alţii. Sunt de părere că cei care consideră Stăpânul Inelelor cea mai bună carte fantasy a tuturor timpurilor sunt îndreptăţiţi să o facă: sunt pe cale sconsider şi eu acelaşi lucru! Eu unul nu cred că ar fi putut exista această abundenţă de cărţi fantasy dacă nu ar fi existat şi J.R.R. Tolkien, „stăpânul” acestui gen literar.

Voi încheia cu un citat pe care l-am mai întâlnit de multe ori: „lumea se împarte în două categorii: cei care au citit Stăpânul Inelelor şi cei care urmează să o facă”.

h1

Dracula, de Bram Stoker

Mai 24, 2009

https://i0.wp.com/www.buybooks.ro/dracula-0.jpg Numele Dracula este asociat în toată lumea cu cel mai cunoscut vampir, un stăpân al vampirilor. Totuşi, înainte de 1897, nimeni nu se gândea la acest nume ca la cel al unui vampir. Romanul lui Bram Stoker, Dracula, a inventat un nou gen literar, literatura cu vampiri. Cu toate acestea, în general, romanul Dracula este inclus în literatura horror sau gotică. Iniţial, romanul nu a fost un bestseller, deşi în prezent este foarte cunoscut şi au apărut o mulţime de adaptări cinematografice după acesta.

Romanul Dracula şi stilul lui Bram Stoker au fost o adevărată sursă de inspiraţie şi pentru Joseph Delaney, autorul seriei Cronicile Wardstone, care afirmă mereu că îi place să scrie în stilul lui Stoker. Într-adevăr, există asemănări între stilul Cronicilor Wardstone şi cel al romanului Dracula. Ambele sunt scrise sub formă de jurnal. Principala diferenţă este că Dracula conţine jurnalele mai multor personaje principale: avocatul Jonathan Harker, Mina Murray, Lucy Westerna, doctorul Seward dau profesorul Van Helsing.

Povestea începe cu avocatul Jonathan Harker, ce se află în Transilvania, în vizită la Contele Dracula, pentru a-l ajuta în legătură cu achiziţionarea unei proprietăţi în Londra. Harker este înspăimântat atât de conte cât şi de castelul acestuia. Contele are obiceiuri înfricoşătoare şi pare a fi cu adevărat un monstru https://i2.wp.com/theunexplainedmysteries.com/ghosts/vampire-eyes-sm.jpgînsetat de sânge. Harker reuşeşte să evadeze din castel şi să se întâlnească cu proaspăta sa soţie, Mina Harker. Mina Harker este îngrozită din mai multe motive: în primul rând de ceea ce a păţit soţul ei, iar în al doilea rând de boala prietenei sale, Lucy Westerna, care pierde sânge pe zi ce trece. Lucy Westerna pare să aibă o boală foarte misterioasă: este palidă şi pierde sânge, iar la gât are două mici înţepături. Singurii care o pot ajuta sunt Arthur Holmwood (iubitul ei), doctorul Stewart, domnul Morris şi profesorul Van Helsing. Cauza bolii, din punctul de vedere al profesorului Van Helsing, este o creatură întunecată, un vampir. În scurt timp Lucy Westerna moare, iar vampirul, care este cu adevărat însuşi Dracula, îşi găseşte o nouă victimă: pe Mina Harker. Blestemul ce s-a abătut asupra lui Lucy după ce a fost muşcată de Dracula este inevitabil: ea se transformă în vampir. Profesorul Van Helsing are sânge rece şi o „ucide” pe Lucy, devenită moartă vie.

Sfârştiul cărţii este o aventură alertă, încercarea de salvare a Minei Harker din soarta crudă ce o pândeşte şi uciderea lui Dracula. Totul se termină cu bine, în ciuda faptului că există şi sacrificii.

Romanul Dracula este o capodoperă a literaturii fantasy. Deşi ideea în sine poate fi considerată îngrozitoare, este o lectură foarte interesantă, iar cartea este foarte bine scrisă. Chiar dacă este o carte cu vampiri, Dracula diferă de contemporanul Amurg (Twilight), vampirii din această carte fiind personaje negative. Bram Stoker descrie partea întunecată a vampirilor şi crează o atmosferă misterioasă, înfricoşătoare, întreruptă şi de scene dramatice sau romantice.

Mai jos, o poză cu autorul romanului, irlandezul Bram Stoker:

.

h1

Roverandom…căţeluşul care a calătorit pe Lună

Octombrie 5, 2008

Roverandom este o poveste pentru copii scrisă de J. R. R. Tolkien publicată în anul 1998 în care sunt povestite aventurile unui căţelus pe nume Rover care ajunge atât pe Lună cât şi sub ape. Rover l-a suparat pe un vrăjitor numit Artaxerxes, care l-a transformat într-un câine de jucărie. Rover a fost vândut la un magazin de jucării unor copii. Copiii aceia sunt defapt copiii lui Tolkien: Michael, Christopher şi John Tolkien. Roverandom este pierdut de către copii şi este găsit de un vrajitor al nisipurilor, Psamathos, care îl trimite pe Lună prin intermediul pescăruşului Mew. Pe Luna, Rover este îngrijit de Omul de pe Luna, un vrăjitor care creează vise şi care are un câine numit tot Rover. Astfel, Rover al nostru îşi schimbă numele în Roverandom, pentru a nu fi confundat cu celălalt câine. De aici încolo Roverandom are o mulţime de aventuri, ajungând în lumea de sub ape, găsindu-l pe Artaxerxes si redevenind un câine obişnuit. În România, cartea „Roverandom” poate fi găsită la editura RAO.
h1

Hobbitul

Octombrie 5, 2008


Hobbitul este un roman fantasy publicat de J. R. R. Tolkien în anul 1937 considerat cel mai important roman al secolului XX (pentru adulţi). Hobbitul poate fi considerat un preludiu al seriei Stăpânul Inelelor. De-a lungul cărţii ne sunt povestite aventurile hobbitului Bilbo Baggins, care pleaca alături de o ceată de gnomi (printre care şi Thorin Scut de Stejar) în căutarea comorii gnomilor, ascunsa în adâncul Muntelui Singuratic şi păzită de fiorosul dragon Smaug Magnificul. Pe parcursul călătoriei, Bilbo şi gnomii sunt ajutaţi de către Gandalf Vrăjitorul, Elrond Regele Elfilor şi de Beorn, uriaşul care se poate transforma în urs. Ei înfruntă goblinii din Munţii Ceţoşi, wargii (un fel de lupi), scapă din mâinile Elfilor Pădureni. Îndeplinirea misiunii necesită sacrificii, aşa ca la întoarcerea în Hobbiton (satul unde locuiesc hobbiţii) , unii dintre gnomi nu vor mai fi în viaţă. Tot în cadrul romanului Hobbitul , aflăm şi cum a fost găsit Inelul Puterii (în jurul căruia se învârte toată acţiunea din trilogia Stăpânul Inelelor) şi îl cunoaştem pe Smeagol (sau Gollum), creatura care deţinea inelul.

h1

Doi ani de vacanţă, de Jules Verne

Octombrie 2, 2008


Dacă vă plac cărţile de aventura simple, fără elemente fantastice în compoziţia lor, vă sugerez orice roman de Jules Verne. Unul dintre acesta este „Doi ani de vacanţă”, publicată la editura CORINT. Este un roman captivant, care deşi este destul de lung, te captivează încă de la început prin acţiunea continuă, descrierile personajelor şi transmiterea unui sentiment care îţi dă iluzia că ceea ce citeşti este real. Poate fi considerată o carte pentru copiii, dar şi un adult o poate citi. Întreaga carte prezintă pregătirea pentru viaţă a 15 băieţi cu vârste cuprinse între 8 şi 14 ani. Aceşti băieţi sunt elevii pensionului Chairman, din Auckland, Noua Zeelandă. Ei naufragiază pe o insula părăsită din Oceanul Pacific ca urmare a unei fapte nechibzuite realizată de unul dintre elevi. Totuşi, pe insula întâlnesc multe greutăţi dar şi un cămin şi multe vietăţi ce le constituie hrana. Reuşesc să îşi suporte destinul nefericit şi să izbutească să se întoarcă în Noua Zeelandă, dar asta necesită sacrificii şi multă trudă.
Este o carte foarte bună care merita citită!Din aceeaşi serie: „De la Pământ la Lună”, „Steaua Sudului”, „Castelul din Carpaţi” şi multe altele.

h1

"Peter Pan şi Wendy"…băiatul care a refuzat să crească…

Iunie 13, 2008

Peter Pan este un personaj de care am auzit cu toţii cu siguranţă. Însă nu sunt mulţi care au citit cartea. Majoritatea oamenilor au văzut ecranizarea cărţii „Peter Pan şi Wendy” , publicată în anul 1911 de către celebrul autor Sir James Barrie.
Romanul „Peter Pan şi Wendy” a fost îndrăgit de atâţi copii încât perosnajului principal, Peter Pan, i s-au ridicat două statuete : una în Grădina Kensington din Londra şi alta în Kirriemuir, Scoţia.Peter Pan este băieţelul care refuză să crească, locuieşte pe Tărâmul de Nicăieri alături de Băieţii Pierduţi, luptă contra piraţilor şi a căpitanului Hook, zboară şi este prieten cu zânele şi sirenele.
Cartea „Peter Pan şi Wendy” face parte din literatura clasică universală şi a fost vândută în toată lumea, fiind tipărită şi retipărită. Să nu creşti niciodată este visul oricărui copil, din acest motiv „Peter Pan şi Wendy” este o carte atât de iubită. În România, Peter Pan este la fel de cunsocut ca şi în restul lumii, iar cartea cu povestea sa se găseşte la o mulţime de edituri. Consider că această carte trebuie citită de orice copil şi că poate fi citită chiar şi de adulţi. Aşa că, dacă nu aţi citit aventurile fantasticului Peter Pan până acum, ar fi bine să le citiţi cât mai repede pentru că nu veţi rămâne dezamăgiţi.Aş vrea să vă mai spun că celebrul cântăreţ de muzică pop, Michael Jackson, a fost într-atât de pasionat de povestea lui Peter Pan încât şi-a consturit un propriu Ţinut de Nicăieri, decorat în aşa fel încât ne aduce aminte de magicul băiat care a refuzat să crească…