Archive for the ‘Mister’ Category

h1

Editura Nemira a relansat CIMITIRUL ANIMALELOR de Stephen King!

Octombrie 17, 2012

UPDATE: Nemira va relansa în ediţie cartonată şi ORAŞUL BÂNTUIT (într-un singur volum de 1200 pagini) în luna noiembrie (parcă mi-a citit cineva gândurile). Coperta este genială!

Pennywise, clovnul în costum viu-colorat, ademenește tinerii trecători cu baloane, castane coapte și covrigei, cu miros de copilărie și cu minunate promisiuni. Dar când își scoate costumul, se transformă în păianjen. Sau în mumie… Respiraţia-i este otrăvită, orbitele-i sunt hăuri, iar mâncarea sa preferată este tocana de copii. Singura armă care îl poate doborî este prietenia. Personajele sunt vecinii dumneavoastră, oameni obișnuiţi aidoma dumneavoastră. Iar cartea trebuie să fie citită într-o încăpere bine luminată.

Celebrul roman al lui Stephen King, CIMITIRUL ANIMALELOR, a fost relansat de către editura Nemira în ediţie cartonată. Volumul are 408 pagini şi costă 63,90 RON, însă momentan poate fii cumpărat cu reducere de 30%. E numai bine, mai ales că vechea ediţie nu se mai găseşte deloc în librării…la fel ca Oraşul BântuIT şi multe alte volume ale lui King ce ar trebui şi ele relansate.

Ar putea Stephen King să scrie o poveste care să-l sperie chiar şi pe el însuşi? Să-l sperie într-un asemenea hal încât să-i fie frică să o scrie până la sfârşit? Cimitirul animalelor pare să fie chiar această poveste.

Tu, cititorule, eşti atât de înspăimântat, încât nu ai dori să continui lectura, dar cartea nu poate fi lăsată din mână. Şi nu poţi să renunţi pentru că este vorba despre tine, despre secretele tale bine ascunse!

„Dorinţa de a înşela moartea este ciudată şi extrem de serioasă în acelaşi timp. Mulţi cred că viaţa începe de abia după intrarea în Împărăţia Domnului. Şi probabil că pentru ei aşa şi este. Atunci, de ce să-ţi pui problema să aduci pe cineva înapoi? Alţii se întreabă la fel de serios ce este dincolo. Şi dacă există un «după moarte». Oricum, atunci când eşti confruntat cu moartea unei fiinţe dragi, vrei, la rândul tău, să înfrunţi moartea, să o păcăleşti. Ai fi însă în stare să faci tot ceea ce face Louis Creed? Sunt sigur că da, iar acest lucru mă înspăimântă…”

Stephen King

Recomand şi filmul care are la bază acest roman. Merită văzut, chiar dacă mai mult ca sigur cartea este mai bună!

h1

DESTINUL VRACIULUI de Joseph Delaney

Iulie 30, 2012

Cronicile Wardstone se aproprie de sfârşit şi asta se simte şi în DESTINUL VRACIULUI, căci toate evenimentele duc, încetul cu încetul, spre climaxul poveştii. Confruntarea finală dintre bine şi rău este pe cale să înceapă, iar în acest volum Tom şi Vraciul fac tot posibilul să găsească soluţii pentru a scăpa de pericolul reprezentat de Diavol, dar şi pentru a supravieţui în Irlanda, ţara în care s-au refugiat din cauza războiului din Comitat.

Destinul Vraciului a fost , aşa cum ne-a obişnuit seria, o lectura foarte captivantă. Este un lucru rar să scrii o serie cu atâtea volume, care se învârt în jurul aceluiaşi subiect, fără să plictiseşti cititorii , iar Delaney dă în continuare dovadă că ştie exact cum să-îşi dozeze romanele astfel încât acestea să nu fie nici scurte şi lipsite de conţinut important, dar nici lungi şi plicticoase. Având în vedere că Destinul Vraciului este al 8-lea volum din seria ce se pare că va cuprinde 10 cărţi, cititorii ştiu deja foarte multe despre persoane, aşadar nu au loc prea multe dezvăluiri importante pe parcurusul cărţii (spre deosebire de volumele anterioare), povestea bazându-se de această dată pe acţiune şi evenimente ce schimbă mai mult sau mai puţin soarta personajelor.

Am observat că lui Joseph Delaney îi place în ultimul timp să extindă lumea Wardstone. Această nu se mai rezumă la Comitat, căci începând cu volumul şase, Sacrificiul Vraciului, personajele au călătorit  în Grecia, pe Insula Mona, în Irlanda în acest volum iar, în a 9-a carte, vor călători chiar în Transilvania, ceea ce mă entuziasmează foarte tare, mai ales că vor apărea persoanje fantastice specifice ţării noastre.

Bineînţeles că în Irlanda Tom şi Vraciul înfruntă pericole noi, precum magii-ţapi şi năhoadele, primesc noi ajutoare şi încearcă şi ei, la rândul lor să rezolve problemele din ţinuturile în care ajung, însă cele mai mari eforturi le depun pentru a găsi o cale de a îl înfrânge pe Diavol, căci singurul lucru care îi stă acestuia în cale este ulciorul cu sânge. Grimalkin joacă din şi ea un rol decisiv în ceea ce priveşte destinul lui Tom, fiind probabil cel mai periculos aliat al acestuia.

Povestea din Coşmarul Vraciului are şi ea continuitate, căci zeiţa corb Morrigan se află printre personajele ce apar din nou în serie, iar uciderea vrăjitoarei celtice din volumul precedent reprezintă premiza unei alte improtante confruntări ce îi pune viaţa în pericol lui Tom.

Ar mai fi destule lucruri de spus despre Destinul Vraciului, însă cred că nu are rost să vă stric surprizele şi vă voi lăsa vouă plăcerea de a citi aceasta carte ce continuă onorbil seria, dar în acelaşi timp ne întristează căci ne dăm seama că în curând ne vom lua adio de la lumea din Cronicile Wardstone şi de la una dintre puţinele serii ce, în opinia mea, se ridica la nivelul lui Harry Potter. Abia aştept să citesc şi al 9-lea volum, Sângele Vraciului (Spook’ Blood) şi să aflu odată ce e cu coperta şi titlul acestuia, care pe mine ma sperie!

h1

MAGIE ÎNTUNECATĂ de Philip Kerr

Octombrie 13, 2011

Înainte de toate, scuzaţi absenţa îndelugată de pe blog. A fost o perioadă în care pur şi simplu nu am mai avut starea să mă ocup şi de asta şi nu am avut nici motivaţia necesară (editurile de pe la noi s-au cam lăsat de publicat romane în genul celor recenziate pe acest blog). S-ar putea să postez rar în continuare, s-ar putea să postez mai des. Din pacate, nu promit nimic.

O să încep recenzia propriu-zisă prin a spune că Philip Kerr şi P.B. Kerr sunt unul şi acelaşi şi că, în afară de cărţile din seria Copiii Lămpii Fermecate (apropo, apare una nouă acuşi în străinătate!) nu am mai citit nimic de acest autor.

Am sesizat anumite diferenţe între stilul lui Philip Kerr cu care eram obişnuit şi cel abordat în MAGIE ÎNTUNECATĂ (Dark Matter în engleză, nu prea sunt mulţumit de traducere).

Când am văzut prima oara această carte, cu mult timp în urmă, eram convins că e o poveste fantasy, mai întuncată şi dedicată adolescenţilor. Ei bine, defapt nu este aşa.

MAGIE ÎNTUNECATĂ (apărută la editura Leda) este un roman de mister, aproape poliţist, cu acţiunea situată în Londra secolul XVII, care aşa cum zice şi  synopsis-ul, „ne face cunoştinţă cu strălucita minte a lui Newton şi măiestria protejatului său fidel, Christopher Ellis”.

Ei bine, pe scurt este vorba despre nişte crime ce au loc în Turnul Londrei şi despre cum Isaac Newton, Custode al Monetăriei (deşi nu mulţi ştiu, celebrul savant chiar a deţinut această funcţie spre sfârşitul carierei) şi tânărul său ajutor, Christopher Ellis (chiar a existat în realitate, deşi nu se ştiu prea multe despre el) încearcă să afle care sunt autorii acestor crime. Iniţial consideră că are legătură cu falsificatorii de monede, însă spre final descoperă cu totul şi cu totul altceva.

Sunt lucruri care mi-au plăcut la acest roman şi lucruri care nu mi-au plăcut. O să încep cu ce nu mi-a plăcut, pentru a lăsa laudele la sfârşit. În primul rând (şi am observat că nu sunt singurul nemulţumit de acest lucru), există prea multe asemănari izbitoare între Newton şi Sherlock Holmes . Kerr l-a portretizat pe omul de ştiinţă atât de asemănător cu Holmes încât, dacă nu ar fi numele personajului, aproape că nu ţi-ai da seama că citeşti o carte despre Isaac Newton! Mi-ar fi plăcut ca autorul să se axeze mai mult pe personalitatea acestui personaj decât pe acţiune, însă a fost exact pe dos. În al doilea rând, au fost nişte părţi din carte cărora nu le-am văzut deloc rostul, şi aici vorbesc despre nişte scene de dragoste foarte forţate, în care actul sexual este descris prea detaliat. Nu prea au avut treabă cu stilul cărţii, nu se legau deloc. Dacă era roman de dragoste, întelegeam, dar aşa, mi-a creat impresia că e scrisă de un adolescent cu fantezii neîndeplinite, care se eliberează de „pofte” prin scris.

Poate am eu o gândire inocentă, dar în orice caz, scenele astea nu prea mi se par potrivite pentru cititorii cu vârste mai mici. În fine, cred că romanul ar fi putut fi scurtat cu vreo 50 de pagini, existând porţiuni plicticoase, care nu prea m-au încântat. Un alt minus (foarte mic) pe care îl dau cărţii este modul în care este structurată. Cred că era mult mai plăcut dacă avea mai multe capitole mai mici, decât patru blocuri uriaşe de masă.  Ştiu că e subiectiv, dar eu chiar nu suport capitolele de 50 de pagini.

Deja am început să critic prea mult cartea şi aveam de gând să scriu o recenzie echilibrată. Totuşi, MAGIE ÎNTUNECATĂ a avut şi nişte atuuri. În primul rând, atmosfera Londrei  secolului XVII a fost surprinsă foarte, foarte bine, iar autorul a fost  bine documentat din punct de vedere istoric. Au fost menţionate multe evenimente ce s-au petrecut în realitate, iar foarte multe dintre personaje chiar au existat. Nu putem avea siguranţa că autorul a surprins aşa cum trebuie caracterul personajelor (cel puţin, aşa cum ziceam şi mai devreme, pe Newton eu mi-l imaginam diferit, mult mai exentric, altfel decât stilul său din carte). Este normal să existe diferenţe între istoria reală şi cea povestită în această carte, dar e imposibil să nu îţi faci o idee despre situaţia acelor vremuri în urma citirii acestei cărţi.

O să închei spunând că, deşi prefer Copiii Lămpii Fermecate pentru simplul fapt că este o lucrare mai originală,  recunosc că MAGIE ÎNTUNECATĂ este mult mai potrivită pentru cititorii mai maturi, care preferă realismul  în loc de ficţiune şi sunt pasionaţi de cărţi bazate pe istorie. Dacă nu ar fi fost vorba despre un roman ce îl are personaj pe Newton, aş fi zis că este un roman poliţist foarte bun, însă dacă aveţi alte aşteptări, mai exact să vreţi să aflaţi mai multe despre omul din spatele ştiinţei şi cum era în viaţa de zi cu zi cel ce a descoperit gravitaţia, s-ar putea să fie o lectură dezamăgitoare.