Cred că dacă aş fi citit GAZDA fără să cunosc autorul cărţii nu mi-ar fi trecut prin cap că cea care a scris-o este nimeni alta decât Stephenie Meyer, autoarea celebrei serii Amurg.
Citind Gazda (editura Rao) care nu are prea multe în comun cu Amurg, am ajuns la concluzia că Stephenie Meyer este o scriitoare mai complexă decât lăsase să se vadă, fiind în stare să abordeze subiecte total diferite de cele ale poveştilor de dragoste dintre vampiri (vegetarieni) şi adolescente (îndrăgostite până peste cap de cei din urmă). Ei bine, Gazda nu mai este o carte pentru adolescenţi. Deşi, dacă stai să o studiezi cu atenţie, regăseşti şi o parte din stilul pe care Meyer l-a folosit pentru a scrie Amurg, cele două cărţi rămân în continuare foarte diferite.
Şi ca să nu o mai lungesc mult făcând comparaţii cu Amurg, o să încerc să scriu o recenzie obiectivă pentru Gazda.
Deşi este catalogat drept roman SF, Gazda este o carte în care regăsim cu siguranţă şi multe alte genuri, fiind şi un roman de dragoste, de psihoanaliză şi o adevărată dramă a furtului de identitate. O să spun de acum lucrul care nu mi-a plăcut la această carte: lipsa acţiunii într-o mare parte din carte. Eu cred că acest roman ar fi putut fi încadrat la jumătatea numărului de pagini pe care îl are (700). În rest, nu am nicio obiecţie de făcut.
Oamenii, şi o mulţime de alte specii, sunt acaparaţi de suflete, organisme ce fură identitatea, însă totuşi se adaptează foarte bine în corpurile gazdelor lor. Şi astfel, Meyer creează un univers apocaliptic, un univers în care omenirea este denaturată, iar oameni nu mai sunt defapt decât nişte biete fiinţe lipsite de voinţă, parazitate de aceste forme de viaţă numite suflete.
Privind din punctul de vedere al unui suflet şi analizând situaţia subiectiv, poţi considera că Pământul a devenit un loc mai bun, căci paraziţilor nu le stă în fire să fie violenţi, nepăsători, egoişti sau lipsiţi de unitate şi dragoste (însuşiri care caracterizează o mare parte din oamenii de azi). Dar, aşa cum cred şi grupările rebele de oameni ce au continuat să supravieţuiască neafectaţi ascunşi pe propria planetă, modul în care sufletele fac ordine în Univers nu este deloc o soluţie.
Toată frumuseţea cărţii o reprezintă excepţia de la regulă, pe care Meyer a folosit-o tocmai asupra personajului principal, Melanie Stryder, un om mult mai rezistent decât ceilalţi. Mel nu este controlată de Wanda, sufletul ce s-a infiltrat în ea. Cele două împart mai degrabă trupul şi ajung să funcţioneze împreună într-o relaţie simbiotică. Este foarte interesant modul în care cei doi- om şi suflet- comunică şi interacţionează, împărţind totul şi ajungând să aibă un sentiment reciproc de prietenie adevărată.
Melanie, sau Wanda, evadează din comunitatea de suflete şi pornesc în căutarea prietenilor umani ai lui Mel. Dacă căutarea lor a dat roade, aflaţi voi, citind Gazda, de Stephenie Meyer. Eu zic că merită să renunţaţi la idei preconcepute (dacă aveţi aşa ceva) şi să încercaţi măcar să răsfoiţi Gazda într-o librărie, apoi, dacă nu vă place, să o lăsaţi la loc. Eu sunt împăcat să ştiu că am recomandat-o ca pe o carte care nu are legătură cu restul romanelor (Amurg, Amurg, Amurg!) lui Stephenie Meyer.
În încheiere vreau să precizez că mi-a plăcut mult traducerea cărţii, mai ales de la capitolul 29 până la sfârşit. 🙂