h1

MAGIE ÎNTUNECATĂ de Philip Kerr

Octombrie 13, 2011

Înainte de toate, scuzaţi absenţa îndelugată de pe blog. A fost o perioadă în care pur şi simplu nu am mai avut starea să mă ocup şi de asta şi nu am avut nici motivaţia necesară (editurile de pe la noi s-au cam lăsat de publicat romane în genul celor recenziate pe acest blog). S-ar putea să postez rar în continuare, s-ar putea să postez mai des. Din pacate, nu promit nimic.

O să încep recenzia propriu-zisă prin a spune că Philip Kerr şi P.B. Kerr sunt unul şi acelaşi şi că, în afară de cărţile din seria Copiii Lămpii Fermecate (apropo, apare una nouă acuşi în străinătate!) nu am mai citit nimic de acest autor.

Am sesizat anumite diferenţe între stilul lui Philip Kerr cu care eram obişnuit şi cel abordat în MAGIE ÎNTUNECATĂ (Dark Matter în engleză, nu prea sunt mulţumit de traducere).

Când am văzut prima oara această carte, cu mult timp în urmă, eram convins că e o poveste fantasy, mai întuncată şi dedicată adolescenţilor. Ei bine, defapt nu este aşa.

MAGIE ÎNTUNECATĂ (apărută la editura Leda) este un roman de mister, aproape poliţist, cu acţiunea situată în Londra secolul XVII, care aşa cum zice şi  synopsis-ul, „ne face cunoştinţă cu strălucita minte a lui Newton şi măiestria protejatului său fidel, Christopher Ellis”.

Ei bine, pe scurt este vorba despre nişte crime ce au loc în Turnul Londrei şi despre cum Isaac Newton, Custode al Monetăriei (deşi nu mulţi ştiu, celebrul savant chiar a deţinut această funcţie spre sfârşitul carierei) şi tânărul său ajutor, Christopher Ellis (chiar a existat în realitate, deşi nu se ştiu prea multe despre el) încearcă să afle care sunt autorii acestor crime. Iniţial consideră că are legătură cu falsificatorii de monede, însă spre final descoperă cu totul şi cu totul altceva.

Sunt lucruri care mi-au plăcut la acest roman şi lucruri care nu mi-au plăcut. O să încep cu ce nu mi-a plăcut, pentru a lăsa laudele la sfârşit. În primul rând (şi am observat că nu sunt singurul nemulţumit de acest lucru), există prea multe asemănari izbitoare între Newton şi Sherlock Holmes . Kerr l-a portretizat pe omul de ştiinţă atât de asemănător cu Holmes încât, dacă nu ar fi numele personajului, aproape că nu ţi-ai da seama că citeşti o carte despre Isaac Newton! Mi-ar fi plăcut ca autorul să se axeze mai mult pe personalitatea acestui personaj decât pe acţiune, însă a fost exact pe dos. În al doilea rând, au fost nişte părţi din carte cărora nu le-am văzut deloc rostul, şi aici vorbesc despre nişte scene de dragoste foarte forţate, în care actul sexual este descris prea detaliat. Nu prea au avut treabă cu stilul cărţii, nu se legau deloc. Dacă era roman de dragoste, întelegeam, dar aşa, mi-a creat impresia că e scrisă de un adolescent cu fantezii neîndeplinite, care se eliberează de „pofte” prin scris.

Poate am eu o gândire inocentă, dar în orice caz, scenele astea nu prea mi se par potrivite pentru cititorii cu vârste mai mici. În fine, cred că romanul ar fi putut fi scurtat cu vreo 50 de pagini, existând porţiuni plicticoase, care nu prea m-au încântat. Un alt minus (foarte mic) pe care îl dau cărţii este modul în care este structurată. Cred că era mult mai plăcut dacă avea mai multe capitole mai mici, decât patru blocuri uriaşe de masă.  Ştiu că e subiectiv, dar eu chiar nu suport capitolele de 50 de pagini.

Deja am început să critic prea mult cartea şi aveam de gând să scriu o recenzie echilibrată. Totuşi, MAGIE ÎNTUNECATĂ a avut şi nişte atuuri. În primul rând, atmosfera Londrei  secolului XVII a fost surprinsă foarte, foarte bine, iar autorul a fost  bine documentat din punct de vedere istoric. Au fost menţionate multe evenimente ce s-au petrecut în realitate, iar foarte multe dintre personaje chiar au existat. Nu putem avea siguranţa că autorul a surprins aşa cum trebuie caracterul personajelor (cel puţin, aşa cum ziceam şi mai devreme, pe Newton eu mi-l imaginam diferit, mult mai exentric, altfel decât stilul său din carte). Este normal să existe diferenţe între istoria reală şi cea povestită în această carte, dar e imposibil să nu îţi faci o idee despre situaţia acelor vremuri în urma citirii acestei cărţi.

O să închei spunând că, deşi prefer Copiii Lămpii Fermecate pentru simplul fapt că este o lucrare mai originală,  recunosc că MAGIE ÎNTUNECATĂ este mult mai potrivită pentru cititorii mai maturi, care preferă realismul  în loc de ficţiune şi sunt pasionaţi de cărţi bazate pe istorie. Dacă nu ar fi fost vorba despre un roman ce îl are personaj pe Newton, aş fi zis că este un roman poliţist foarte bun, însă dacă aveţi alte aşteptări, mai exact să vreţi să aflaţi mai multe despre omul din spatele ştiinţei şi cum era în viaţa de zi cu zi cel ce a descoperit gravitaţia, s-ar putea să fie o lectură dezamăgitoare.

5 comentarii

  1. Frumoasa recenzia! Am vazut aceasta carte si nu mi-am cumparat-o din cauza descrierii pe care o avea! (S-a intamplat la targul Gaudeamus din Timisoara!). Acum ii dau o sansa si am adaugt-o in lista!:D


  2. Pare interesanta cartea…In viitor poate o voi citi si eu:)


  3. La tine e ultimul indiciu?


  4. Daca vreti sa va faceti o impresie mai buna despre Philip Kerr, cautati sa cititi trilogia „Berlin noir”. Merita..pentru multe. Poate de acolo vine chestiunea cu „policier” din „Dark Matter”. Despre paralela Conan-Doyle – Sherlock Holmes..e des intalnita in literatura de gen si nu numai. Totul depinde de cum asezi in pagina si..daca mai adaugi ceva.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: