Archive for 6 August 2010

h1

CARTEA CIMITIRULUI de Neil Gaiman

August 6, 2010

Nobody Owens (alintat Bod, uneori Nimeni) are doi părinţi iubitori, o mulţime de prieteni de toate vârstele, o casă şi o grădină uriaşă, toate ale lui, ba chiar şi profesori proprii şi un paznic. Totul pare normal, nu? Ah, am uitat nişte mici detalii, casa lui Bod este defapt o capelă funerară, iar grădina uriaşă este defapt cimitirul. Şi prietenii lui sunt cu toţii morţi, fantome. Rămas orfan de mic, după ce părinţii săi au fost asasinaţi de un individ pe nume Jack, Nobody ajunge să îşi trăiască viaţa într-un loc deloc primitor şi cât de poate de nepotrivit, un cimitir.

CARTEA CIMITIRULUI de Neil Gaiman  (ilustrată foarte interesant de Dave McKean) este un roman care îşi merită cu siguranţă premiile obţiunte (Newbery, Hugo, Carnegie, Locus), fiind şi una dintre puţinele cărţi pentru copii apărute în ultimii ani care chiar m-a impresionat cu adevărat şi care într-adevăr are un subiect deosebit. Numai faptul că am reuşit să o citesc în ciuda căldurii insuportabile este o dovadă a calităţii cărţii şi a talentului lui Neil Gaiman.

Este prima carte scrisă de Gaiman pe care o citesc (şi din păcate mai am în bibliotecă doar un exemplar din Coraline) şi, sincer să fiu, îmi pare foarte rău că a durat atât de mult să gust şi eu din plăcerea lecturării unui autor atât de talentat, profesionist şi original. CARTEA CIMITIRULUI este şi primul roman pentru copii scris de Gaiman (Coraline fiind considerată nuvelă).

Dacă vă luaţi după titlul (sau coperta) cărţii, puteţi să faceţi greşeala de a crede că veţi citi un roman horror. Ei bine, nu e deloc aşa, şi, după mine, chiar nu există nimic horror la carte. Mai degrabă aş numi-o un thriller gotic, o carte de mister care are într-un anumit punct destule trăsături în comun cu un roman poliţist. Alcătuită din opt capitole (destul de lungi), CARTEA CIMITIRULUI îl invită pe cititor să facă o călătorie  prin cimitirul din deal, să îl cunoască pe băiatul cel viu, Nobody Owens şi să descopere o altfel de viaţă.

Să îţi petreci copilăria într-un cimitir, înconjurat de spirite pe care numai tu le poţi observa şi stând mereu în umbră, ascuns de lumea exterioară, este un lucru pe care nimeni nu şi-l poate închipui, iar după cum reiese din povestea lui Gaiman, este de asemenea o provocare şi în acelaşi timp ceva ce nu poate ţine la nesfârşit. Aşa se întâmplă şi în cazul lui Nobody, care află şi el că orice lucru care are un început are la un moment dat şi un sfârşit.

Lumea imaginară căreia Gaiman i-a dat naştere în această carte este acoperită cu un strat de praf, cu o cenuşă ce creează o atmosferă sumbră, ciudată, dar în acelaşi timp neschimbată, căci totuşi ce se poate schimba într-un cimitir uitat de lume? Aceleaşi pietre funerare, aceleaşi buruieni şi iedere care învăluiesc o mare parte din locuri şi aceleaşi fantome care s-au plictisit probabil şi ele de interminabila viaţă-de-după-moarte. Nu, cel care se schimbă în această carte este Bod. Dacă la început accepta orice i se spunea, nu manifesta prea multă curiozitate şi, ei bine, era perfect împăcat cu viaţa sa, o să observaţi că până la sfârşitul cărţii puştiul devine atât de curios, de dornic de cunoaştere şi de nerăbdător să descopere locuri noi încât este de nerecunoscut.

Spre deliciul cititorilor, Neil Gaiman a presărat cartea şi cu diverse glume subtile sau pasaje amuzante. Să nu uit să spun că în carte apare şi un personaj român, mai exact Doamna Lupescu. De mirare e că de data asta România nu a mai fost asociată cu vampirii…

Comparată cu celebra operă a lui Rudyard Kipling, Cărţile Junglei, CARTEA CIMTIRULUI este un must-have pentru orice împătimit al genului fantasy şi, în acelaşi timp, o carte ce poate fi citită de oricine, indiferent de vârstă şi aşa mai departe. Cu siguranţă vă va impresiona.

PS: Deja ştiţi, dar eu îmi fac datoria :). CARTEA CIMITIRULUI a apărut la editura Nemira, spre deosebire de restul cărţilor lui Gaiman, care se găsesc la Tritonic.

Anunțuri